Treceți la conținutul principal

Like!

Filosofia stiinței 3 - Imunitatea și microbiomul

 


Imagine: https://wordpress.org/openverse/photos/92dfaf42-6a5a-42ed-bb30-80e98406f245

Complementar cu rolul său în clarificarea conceptuală, filosofia poate contribui la critica ipotezelor științifice – și poate chiar fi proactivă în formularea unor teorii noi, testabile și predictive care ajută la stabilirea de noi căi pentru cercetarea empirică. De exemplu, o critică filozofică a cadrului imun de sine-non-sine a condus la două contribuții științifice semnificative.

În primul rând, a stat la baza formulării unui nou cadru teoretic, teoria discontinuității imunității, care completează modelele anterioare propunând că sistemul imunitar răspunde la modificări bruște ale schimbărilor antigenice.

Altfel spus, unele sisteme biologice detectează rata de schimbare a unui stimul, mai degrabă decât doar stimulul în sine. Se sugerază că sistemul imunitar funcționează în acest fel.

Conform teoriei discontinuității imunității, sistemul imunitar răspunde la schimbările bruște ale stimulării antigenice și devine tolerant prin stimulare lentă sau continuă. Acest principiu de bază, care este susținut de date recente privind punctele de control imun în infecțiile virale, cancere și alergii, poate fi văzut ca un cadru unificator pentru diverse răspunsuri imune.

Utilitatea?

teoria pune-n lumină multe fenomene imunologice importante, inclusiv boli autoimune, răspunsuri imune la tumori și toleranță imunologică la liganzii exprimați cronic. Teoria discontinuității a fost aplicată la o multitudine de întrebări, ajutând la explorarea efectelor agenților chimioterapeutici asupra imunomodulării în cancer și explicând modul în care celulele ucigașe naturale natural killer cells) (își modifică în mod constant fenotipul și funcțiile prin interacțiunile lor cu liganzii lor într-un mod care asigură toleranța organismului.

În al doilea rând, critica filosofică a contribuit a ideea că fiecare organism, departe de a fi un sine omogen genetic, este o comunitate simbiotică care adăpostește și tolerează mai multe elemente străine (inclusiv bacterii și viruși), care sunt recunoscute, dar nu eliminate de către sistemul său imunitar .

Cercetările privind integrarea simbiotică și toleranța imună au consecințe de anvergură asupra concepției noastre despre ceea ce constituie un organism individual, care este din ce în ce mai conceptualizat ca un ecosistem complex ale cărui funcții cheie, de la dezvoltare la apărare, reparare și cunoaștere, sunt afectate de interacțiunile cu microbii.


https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/28239677/


https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/23995627/


https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S1471490617302302


https://www.pnas.org/content/110/9/3229?ijkey=9d2d892b23b964846fba8be29c66012b844e7a57&keytype2=tf_ipsecsha


Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Spune-ți părerea!

Postări populare de pe acest blog

Rolul culorii în mediile pentru promovarea sănătății 1

  Sursa imaginii: https://www.pexels.com/photo/abstract-painting-1595649/ Puțină biologie… teoria fără de care practica nu ar fi posibilă Culoarea este o parte a prcesului percepției din mediul înconjurător în funcţie de diferenţele de lungimi de undă ale luminii. Culoarea este percepută de ochi și interpretată de creier. Perceperea culorii este un proces complicat care implică atributele sursei de lumină, textura suprafețelor și interpretări neurologice. Lumina se reflectă pe suprafețe și transmite un răspuns electrochimic la ochi, care se traduce în culoare în creier. Sunt suprafețe colorate diferite separate printr-un model diferit de semnale neuronale care sunt generate de receptorii de culoare din retina ochiului. Culoarea este un factor fundamental în designul de mediu. Oamenii consideră adesea răspunsul la culoare ca fiind instinctiv și simplu, dar implică o interacțiune foarte complexă între lumina, ochi și creier. Rolul culorii este important nu doar pentru că influenţează
Trimiteți un comentariu
Read more »

Cine ești, cine sunt?

Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi  despre asta. Pentru un timp oamenii fac parte constitutiv ă  din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale.  Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează  atunci viețile voastre interioare coexstă.... un timp.  Dacă timpurile voastre se sincronizează  atunci viețile voastre interiare coexstă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar.  Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși? \
Trimiteți un comentariu
Read more »

Decizia

Vin uneori momentele Acelea .... Acelea, le ştim cu toţii.Pot fi chiar toate, de ce nu?  Atunci când sim ţi  nu ştiu ce în stomac şi devine şi mai clară relaţia dintre minte şi corp.  Atunci când luarea unei decizii se impune cu desăvârşire. Nu suportă amânare, fie şi subiectiv (de fapt, de cele mai multe ori mai întâi subiectiv). O răscruce nu de vânturi, ci de gânduri se prezintă în faţa ochilor  ş i a minţii, de fapt în faţa fiinţei pe de-a-ntregul. O răscruce cu toată ambivalenţa ei de 2 c ă i sau mai multe. Să rămâi pe loc sau să înaintezi şi-n ce fel ? Ce să faci ? Sa  î ncepi cu conceptualizarea  rămasului pe loc  şi  a  înaint ării  şi implica ţii sau s ă   r ă mai indiferent (la tine  însuți )? Acestea sunt întrebările.
Trimiteți un comentariu
Read more »