Specialistul 1

 

Când eram mică, aveam în bibliotecă o cărticică, o colecție de maxime cu care mă amuzam răsfoind-o: Legile lui Murphy”. Despre Ed. Murphy aflam mai târziu că a fost un inginer american. Nu știu cum ajunsese în bibloteca din camera mea acea cărticică (pe care, spre dezamăgirea mea,  nu o mai găsesc), dar știu că umorul fin l-am învățat din familie.

Nu știu nici prin ce combinație de împrejurări mi-am amintit una dintre ele, potrivită realității pe care o trăiesc: „Specialistul este o persoană care știe din ce în ce mai multe despre din ce în ce mai puține până când ajunge să știe totul despre nimic.”

„Mă uit„ la specialiștii din proximitatea mea și văd că ceea ce se află în perimetrul extern specializării lor este și-n exteriorul intereselor acestora. Rigiditate și ceva obsesivitate în a găsi ce-i mai nou deci actual. Specialiști trași la xerox cu același tipar al pretențiilor informaționale. Cu predilecție către practică.

Nu neg că e posibil să mă fi „contaminat” eu însămi de la un astfel de mod de a fi (numai puțin)și prin urmare pot fi percepute ca o declarație ironică și autoironică în egală măsură, aceste rânduri. Totuși, lipsește ceva.

„Când oamenii sînt liberi să facă ceea ce vor, de regulă se imită unul pe altul.”

https://epochtimes-romania.com/news/cele-mai-amuzante-legi-ale-lui-murphy---233148