https://carturesti.ro/carte/psihoterapia-lui-dumnezeu-214308672?gclid=Cj0KCQjw1a6EBhC0ARIsAOiTkrFdkh_w1CLqen1SjIV3P5596RoJsEqQ_hc87LLP3wv9L43q8iKntWsaAstfEALw_wcB
Psihoterapia lui Dumnezeu. Ce ne arată psihologia şi neurologia despre efectul de reziliență al credinţei?
Indiferent de poziționarea mea cu privire la religie, m-a intrigat titlul acestei cărți.
Apoi am găsit un sens al ei încadrând-o în contextul operei despre reziliență al autorului și al vieții sale.
Nu am fost foarte familiarizată cu conceptul de "Dumnezeu" în psihoterapie. Singurele idei pe care le cunosc sunt ideile clasice ale lui Sigmund Freud și ale lui Albert Ellis.
Nu am fost foarte familiarizată cu conceptul de "Dumnezeu" în psihoterapie. Singurele idei pe care le cunosc sunt ideile clasice ale lui Sigmund Freud și ale lui Albert Ellis.
Boris Cyrulnik are o poveste vie și tragică: supraviețuitor al Holocaustului a lucrat cu războinici copii, cu copii abandonați, cu copii lipsiți de afecțiune.
Titlul provine dintr-o expresie a scriitorului Elie Wiesel: "Dumnezeu suferă pentru că răul există și am nevoie atât de mult de Dumnezeu". Deci, trebuie să îl iei pe Dumnezeu în psihoterapie, pentru că, într-adevăr, "suferă de Auschwitz". Acesta este punctul de pornire teoretic al cărții . Când a fost înființat Grupul de Cercetare pentru Reziliență, doi dintre participanți au spus: "Resiliența este mesajul învierii lui Hristos". A întâlnit opii cu vârste cuprinse între 10 și 12 ani, cu anxietate și atunci s-a întrebat: "De ce ne simțim bine numai în biserică?" Acești copii m-au făcut să mă gândesc la efectul de reziliență al credinței. "Nu știu nimic despre religie ca atare, iar a studia acest fenomen cu datele moderne ale psihologiei teoriilor de atașament și aleneuroștiinței, a fost o pistă interesantă.
Arată că ideea de transcendență este universală și pur umană. În etologie, "teoria minții" pune întrebarea: de ce sunt capabil să citesc în mintea celorlalți? Pot să văd indicii în expresiile feței, în atitudinea lui, în intonarea vocii etc., care îmi permit să interpretez gândurile și intențiile sale. Pot spune "Ea e supărată pe mine" . Numai oamenii pot experimenta fizic o emoție provocată de o reprezentare a realității.
elălalt aspect este influența mediului înconjurător, care ne modelează în legătură cu transcendența: pentru sau împotriva, conform orientării noastre religioase.
"Pentru că ne-am dezbrăcat total de emoțiile reale imaginăm o entitate invizibilă care guvernează și ia nume diferite: Dumnezeu, Allah etc. El este peste tot, este în noi. Se simte în interiorul nostru ca o reprezentare, o senzație puternică, ca dovadă a acestei entități invizibile.
Care este asocierea cu reziliența?
„Este transformarea unei suferințe într-o reprezentare absentă. Eu sufăr, dar Dumnezeu mă ajută. Credincioșii se confruntă cu încercările vieții mult mai bine decât necredincioșii. Moartea este relativă în ochii lor. Este doar un pasaj către viața veșnică.”
Boris Cyrulnik analizează nevoia umană de a avea o credinţă şi legătura dintre ataşamentul religios, fie el individual sau colectiv, şi condiţiile sociale, economice, politice sau istorice.
De unde vine credinţa?
Care sunt rădăcinile ei psihosociale?
Cum putem şti de ce în anumite contexte credinţa este pozitivă, iar în altele duce spre dezintegrare?
Cum pot fi înţelese din punct de vedere ştiinţific efectele adesea psihoterapeutice şi uneori perverse ale religiozităţii?
Unul dintre cei mai cunoscuţi psihologi și neuropsihiatri ai lumii ne oferă o viziune inedită cu privire la relaţia cu religia. O reflecţie originală privitoare la psihoterapia sacrului şi la rolul fundamental pe care îl joacă ataşamentul în sentimentul religios.
Sunt trecute în revistă atât efectele pozitive, cât şi cele negative ale religiozităţii în funcţie de diferiţi factori.