Umorul
este întotdeauna benefic pentru sănătate?De orice tip ar fi el?
Răspunsul scurt este nuFiecare dintre noi cunoaştem probabil cel
puţin o persoană care este pusă pe şotii, care este clown-ul
grupului, care te face să râzi instantaneu cu lacrimi. "Glum"
este posibil să fi fost cu scopul de a binedispune grupul printr- un
râs ingenuu sau la cealaltă extremă, prin povestirea unor momente
penibile, auto-depreciative, "de tot râsul" din viaţa
persoanei înseşi în scop de a-şi amuza prietenii şi de a mări
coeziunea grupului. În altă situaţie, umorul poate a fost util
pentru a vedea "partea plină" a paharului, pentru detaşare
într-o situaţie neplăcută, chiar adversă. Exemplele pot
continua la nesfârşit. Poate chiar unii dintre voi, cititorilor,
v-aţi aflaţi în astfel de r oluri. V-aţi gândit vreodată după
ce aţi ieşit din "transă" unor astfel de momente
amuzante ce se afla în spatele acelui comportament sau care a fost
intenţia lui? Ei bine,
Despre
stiluri (tipuri) de umor am mai scris pe blog. De asemenea despre
umor şi sănătate Chiar si aici:http://newsletter.apsi.ro/2019/06/22/un-hohot-de-ras-tine-doctorul-la-distanta-sau-nu-depinde-de-umor/
Witzelsucht sau dependenţa de a glumi.Da, se pare că există şi aşa ceva.. Când beneficiile simţului umorului se transformă în opusul ? Atunci când a glumi devine o compulsie, de exemplu.
Am
scris în câteva articole deja despre patologia umorului. Acest articol este o
continuare.
Într-un studiu
de caz este relatată povestea mai mult sau mai puţin anecdotică a unui cuplu în
care el, timp de cinci ani, şi-a trezit soţia
în mijlocul nopţii ca să-i spună noile sale glume. Atunci când ea s-a
plâns, el le-a scris acumulând 50 de pagini de jocuri de cuvinte şi glume pe
care mai târziu, el le-a dezvăluit cercetătorilor.
Acest
caz şi încă unul similar (vezi mai jos) au fost reprezentate de pacienţi cu leziuni cerebrale frontale şi
boli neurodegenerative.
Neuroştiinţa
actuală sugerează că regiunile frontale
ale creierului, în special partea dreaptă a creierului, par să joace un rol
major în percepţia şi înţelegerea umorului. Persoanele cu leziuni pe lobul
frontal drept al creierului încă percep jocurile absurde de cuvinte, dar nu pot
aprecia glume mai complexe sau pe cele
nefamiliare, care sunt noi pentru ele.
Odată
cu deteriorarea părţilor creierului implicate în auto-control, aceşti oameni
îşi pierd capacitatea de a se opri din a glumi Astfel apare compulsia de a glumi.
Dependenţa
de a glumi este o tulburare rară însă ea
există.
Mai
multe, sau mai detaliat în cazul acesta, mai jos.
Referinţe: