Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

Când ți se sugerează să petreci câteva minute singur comentezi astfel (cel puțin pentru tine), nu-i așa? „Sunt prea ocupat să-mi fac timp pentru mine” sau „Nu pot sta liniștit. Trebuie să fiu productiv. ” Inserarea a puțină solitudine în programul tău completat nu este o pierdere de timp. Cu cât sunteți mai aglomerat, cu atât este mai probabil să beneficiezi de un timp cu tine însuți. Există o multitudine de studii care susțin beneficiile singurătății. Iată doar câteva motive susținute de știință pentru a petrece timpul singur: Timpul petrecut singur crește empatia. Când petreci timp cu un anumit cerc de prieteni sau colegi, dezvolți o mentalitate „noi vs. ei”. Petrecerea timpului singur ajută la dezvoltareacompasiune pentru persoanele care s-ar putea să nu se încadreze în „cercul tău interior”. 2. Solitudinea crește productivitatea, surprinzător, poate. Deși atât de multe birouri au început să creeze planuri deschise, astfel încât toată lumea poate comu

Aceasta este o perioadă cu siguranță imprevizibilă și care impune reguli  de convieţuire și mai ales de vieţuire individuală noi și cumva neplăcute așa cum este aproape mereu noul la început. Despre ce vorbesc? Ce vreau să spun? Știi și tu asta așa că nu o să repet (nu prea-mi plac repetiţiile).  Oricum ar fi, este clar ceva: regulile s-au schimbat momentan și noile reguli/ o parte din ele ți le stabileşti tu, autodisciplina. Acest lucru poate fi deopotrivă liniștitor și sursa de libertate deci bucurie sau stresant.. nu știi ce/cum să faci. Ești tu cu tine faţă-n faţă fără spectatori. Din punctul acesta pot debuta scenariiile. Ai o șansa în plus (mai mult timp) de a te cunoaște pe tine sau o şansă-n minus de a socializa și a te face remarcat în grupul de prieteni. Excludem comunicarea online. Este o situație cu două fete, duplicitara. Poți să o percepi ca pe o libertate nouă  sau poți simți copleşitoare lipsa oamenilor din jurul tău asociata cu vinovăţia subconştienta asumată o da

Viața mea din ultima perioadă, să spun ultimele luni, m-a surprins prin neaşteptatul cum sltfel decât neaşteptat. Se spune că răul te ia întotdeauna prin surprindere. Aș adăuga că depinde cât de anxios, ipohondru, paranoid ești. Nu continui pe linia aceasta pentru că știu că știi ce vreau a spune. Apoi, nu doresc să ajung în acest text la limitele patologiei.  Ok, ok. Răul ca răul. Dar binele? Să te ia și binele tot prin surprin dere? Ei, iată că da. Pe mine m-a cam luat prin surprindere binele în viața asta ( de o alta nu spun nimic pentru că nu sunt sigură de existența ei). Nu sunt cea mai pesimistă persoană, dar nici optimistă, cum am mai spus. Am doar micile mele așteptări de bine.Pur și simplu circumstanțele de viața care mi-au fost livrate, nu sunt sigură de contribuţia mea la unele dintre ele, au fost contradictorii. După principiul conform căruia e mai bine să regreţi ceva ce ai făcut decât ceva ce n-ai făcut (desigur că ideal ar fi să nu regreţi nimic, dar să nu de

Când deschizi ochii şi crezi că te-ai trezit, dar eşti treaz doar în vis sau visezi treaz fiind. Te întrebi şi tu,  ca mulţi alţii înaintea ta dacă viaţa e un vis sau visul este realitate.

Pe coridoarele mall-ului,  o Agora a secolului 21,  templul contemporan al găsirilor și regăsirilor de orice fel,ea s-a reîntâlnit cu trecutul, cu fetița de 7-8 ani prin ochii unei învăţătoare de atunci, reîntâlnită acum.. În învălmăşeala surâsurilor de uimire și a emoţiilor care încă nu purtau un nume, a simțit bucuria rederularii prin faţa ochilor a trecutului acesta dulce-amar al ei.  Sinele i s-a întors pe dos. Pe lângă laudele primite după o scurtă istorisire a prezentului, a rămas cu încântarea reconstien ș tientizării unui trecut, a faptului că    evoluat din anumite puncte de vedere, surprinzător."Ce voință ai avut!" Ca o persoană care cel mai puțin în această viață agreează, are nevoie de laude, acum, după aceste clipe, a devenit mai pregătită să-și resemnifice povestea, și-a amestecat trecutul cu prezentul și și-a dat seama că interior, a rămas aceeași. Apreciază același gen de oameni care știu să nu  ignore și să-i accepte limitele în pofida distanţelor. Valor

Minuscul tratat de realism contemporan.  Nu-i pentru toat ă lumea. Trăim în timpurile în care distracția se cere a fi un mod de viață. Totul trebuie să fie amuzant şi „wow” dacă nu.... nu există, nu merită atenţie. La naiba cu subtilitatea și cu detaliile fine ale vieţii. Cine le-a mai inventat și pe ele? Cu siguranță niște oameni teribil de plicticoşi. Tristeţe, dramă, tragism? Pot deveni o sursă de distracție și de râs după negare și trimiterea îsubteranel subconştientului. Orice emoție  negativă  trebuie rapid preschimbată în veselie ca să fie amuzantă deci demnă de luat în considerare.  Cerem ajutor pentru orice, chiar pentru nimic și oferim și suntem instruiţi să oferim ajutor pentru orice, chiar pentru nimic, o neajutorare perpetuă (auto)i ndusă după asumţia c ă ceilalţi ştiu mai bine despre noi decât noi . . În modul acesta considera ă   unii oameni  că trăiesc, dar puțini s-au aflat vreodată la marginea prăpastiei sau în mijlocul oceanului fără să vrea, singuri cu

Monoxidul de carbon îţi umflă nările.  Frigul te ingheaţă. Ce voluptate să bei cafeaua neagră în frigul de ianuarie și să nu mai visezi la căldura din vara ce deja a devenit ireală și la nimic! Fără explica ț ii, visuri sau așteptări pentru c-ai înțepenit în aburul cafelei cu minte și cu trup de tot. Aici, acum ti-e via ț a.