Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

Sahara pe holuri şi-ntre uși. Vibrează perdelele și geamurile de la vânt. Sunetele, vocile și telefoanele atemporale  parcă strigă  delirant. Când   nervulVI stâng îți joacă feste   ți se prezintă o nouă realitate.În cap se declanşează vreo furtună imprecisă.  Sigur că nu este de la ploaie. Una dintre ele cu exagerări și alte consideraţii mult prea metaforice care să te deturneze de la prezent. Pe celelalte, nu le cunosc. A-ți muta atenția de pe punctul fix care este sinele pe altceva a fost secretul marilor supraviețuiri. Umorul și autoironia ating cote nerezonabile și te hrănesc într-un fel care aproape că deservesc supravieţuirii de sine și a celorlalți. Multe vorbe cu mai mult sau mai puţin sens se agaţă  de interioare. Atunci când plouă și nu prea.... altele    se întâmplă.

Misney

Sângele mi s-a diluat cu apă și cu aburul norilor. În amețeala plasmei un microorganism nou și negru aparent inofensiv sta să se nască de 7 zile în mine cu fiecare cădere. Plasma mea agitată, dar supusă N efacerii și N eîntâmplării începe să aibă vedenii la fiecare scurgere. O sensibilitate supremă a simţurilor și a cuvintelor s-a trezit involuntar.... și înoată cu mine, cu tine, cu totul în nuanţele pe care le răsfrâng asupra exteriorului și.... interiorului. Pupilelor dilatate și neastâmpărul ui din creierul treaz și somnolent deopotrivă nu le scapă nimic. Nu prea înțeleg cum se întâmplă astfel cu tine ! E vr ăjitorie şi mister, nebunie pură. Mă pui în faţa neînţelesurilor uşor de înţeles. Asist și aparţin la dizolvarea contrastelor și a limitelor. O plutire lină. Vorbeam cu ploaia.

Să fie o suprapatologizare în era contemporană hipertehnologizat ă sau nu chiar? Cineva care joacă jocuri video pentru câteva ore în fiecare zi ar putea fi cunoscut pur și simplu ca un jucător dedicat, dar Organizația Mondială a Sănătății ( OMS ) are o n o uă clasificare pentru cei care merg mult mai departe până la un punct în care devine o problemă serioasă care afectează viața jucătorului împătimit . Tulburarea de joc este caracterizată de un tipar de comportament de joc persistent sau recurent ("jocuri digitale" sau "jocuri video"), care pot fi online sau offline. Tulburarea de joc (gaming disorder) este definită în ediţia a 11-a a Clasificării Internaționale a Bolilor ( ICD-11 ) ca un model de comportament al jocurilor ("jocuri digitale" sau "jocuri video") caracterizat printr-un control insuficient asupra jocurilor în măsura în care jocurile au prioritate față de alte interese și activități zilnice și continuarea sau esc...

A fost prezentă în dimineaţa mea de multe ori. Deschideam ochii şi o vedeam. A fost certitudinea de bună dimineaţa pentru cineva care încă se luptă cu incertitudinile (de fapt, cine şi când nu?), cu evidentul. A fost acolo până când nu a mai fost. Când nu a mai fost mi-a lipsit cu adevărat, mi-a fost clar că nu mai e.. acolo.  Atunci a devenit importantă. O voi regăsi.. mai târziu, la anul! Da, rândurile de mai sus sunt despre rândunica din imagini, dar poate că  nu doar despre ea.

Nu comentez prea mult punctualitatea personală sau cât de mult am nevoie de punctualitate de la cei din jur şi nici n-am să-mi dezvălui trăsăturile de personalitate sau altceva, care ar conta mai mult sau mai puţin. Nu testez imaginativitatea altcuiva prin a-l lăsa să mă aştepte şi apoi să îl întreb cum a petrecut timpul cât eu nu eram.  Totuşi, acesta ar putea deveni un joc interesant, dar depinde cu cine. Ca de cele mai multe ori, contextul activează emoţiile şi acţiunile şi poate ghida desfăşurarea unei situaţii până la capăt. Am aflat că 8 a.m. poate însemna 9 a.m . şi că persoana aşteptată de un hol plin cu oameni vine într-un final. Acest lucru nu înseamnă că e şi disponibilă pentru că nu încetează să-i sune telefonul şi nici să răspundă la el.. Se mai întâmplă să varieze, îmbinând utilul (munca) cu plăcutul, un fel de multitasking .   Brusc, devin puţin interesată de sănătatea în mediul ocupaţional. Fenomenul a şteptării la cozi...

Cum era atunci când erai copil? Îți place să-ți amintești sau poate nu (nu m ă  refer la c â t de exact i ş i poate aminti cineva copil ă ria)? Poate mai eşti încă un copil şi nimeni nu te crede, poate chiar nici tu?  Cum convieţuieşti cu ceea ce ai fost cândva? Mai aveţi acces unul la altul, tu, adultul la omul mic.... și viceversa?  Vă înţelegeţi bine sau chiar vă amestecaţi? Sper că nu te-au obosit aceste întrebări, iar dacă nu, poate găseşti vreun sens în a găsi r ă suns.  Copilul care am fost este un fel de alter-ego al meu din momentul prezent. Mi-este clar că fără a fi ce și cum am fost nu aș mai fi fost, ce truism! Dar nu o să scriu acum despre mine și nici despre copilăria mea, nu un monolog. Este (și) despre tine acest articol. Acest articol analizează cercetările asupra credin ț elor copiilor  ș i adul ț ilor despre " fantezie ”  ș i despre tendin ț a copiilor de a se implica în ceea ce se consideră a fi " gândirea magică ". ...