Sursa imaginii: https://www.nature.com/articles/s41598-024-55495-7/figures/6
În viața de zi cu zi, experimentăm diferite niveluri de intimitate în relațiile interpersonale cu cunoscuți, prieteni, parteneri romantici sau străini.
Studiile anterioare au sugerat că interacțiunea cu persoane cu care cineva are legături sociale mai puternice, cum ar fi:
partenerii romantici,
membrii familiei și
prietenii apropiați, poate fi benefică.
Oamenii au tendința de a experimenta mai puțină singurătate după interacțiuni intime. Întrucât intensitatea și calitatea prieteniilor sunt corelate pozitiv cu satisfacția vieții se așteaptă ca relațiile sociale puternice să contribuie la bunăstare.
Cu toate acestea, în viața noastră de zi cu zi, avem multe oportunități de interacțiune socială în afara grupurilor noastre sociale apropiate, cum ar fi cu străini sau cunoscuți cu care avem legături sociale slabe. Interesant este că interacțiunea cu persoane cu legături sociale slabe s-a dovedit, de asemenea, că acestea contribuie la bunăstare. Sandstrom și Dunn (2014) au demonstrat că simpla implicare în interacțiuni sociale cum arfi o cafea cu un străin, poate crește sentimentul de apartenență și de bunăstare al oamenilor.
Aproape niciun studiu nu a examinat interacțiunile în legăturile sociale slabe
În general, perechile cu relații interpersonale intime, cum ar fi cuplurile romantice și părinții, tind să aibă activități cerebrale mai sincronizate decât perechile cu relații interpersonale cu străini.
Într-un studiu publicat în revista Nature în frebruarie, 2024, autorii au studiat strategiile de interacțiune socială între străini versus cele dintre cunoștințe din punct de vedere neuronal.
În acest studiu, s-au examinat diferențele în topologia rețelei neuronale interpersonale între perechile străine și cunoscute în timpul unei sarcini de atingere comună. Nu a existat nicio diferență în performanța comportamentală între cele două grupuri.
Au existat diferențe semnificative în puterea medie a sincronizării intra-creier (media-wPLI) între cele două grupuri, în timp ce nu au fost observate diferențe semnificative în puterea medie a sincronizării inter-creier (average-PLV).
În plus, a existat o diferență semnificativă în topologia rețelei.
Mai exact, rețelele neuronale ale perechilor străine au arătat o eficiență mai mare a transferului de informații între vecini din rețeaua neuronală intra-/inter-creier, așa cum indică valorile mai mari ale eficienței locale.
Aceste descoperiri sugerează că perechile străine se pot angaja într-un nivel mai ridicat de interacțiune socială decât perechile de cunoștințe în timpul sarcinilor care necesită predicție reciprocă.
Concluzii
Interacțiunile sociale sincronizează activitatea creierului în interiorul indivizilor și între indivizi. Într-un nou studiu, cercetătorii au comparat sincronizarea creierului între perechi de oameni cu legături sociale relativ puternice (perechi de cunoștințe) și perechi fără legături sociale (perechi de străini). Studiul a constatat că, în timpul unei sarcini de cooperare, perechile străine au prezentat rețele cerebrale mai strâns conectate în comparație cu perechile de cunoștințe. Aceste descoperiri provoacă înțelegerea convențională că legăturile sociale mai puternice duc la o mai mare sincronizare a creierului.
Una dintre limite este mărimea mică a eșantioanelor.
Referințe selective:
Slatcher, R. B. & Schoebi, D. Protective processes underlying the links between marital quality and physical health. Curr. Opin. Psychol. 13, 148–152 (2017).
Sandstrom, G. M. & Dunn, E. W. Social interactions and well-being: The surprising power of weak ties. Pers. Soc. Psychol. Bull. 40, 910–922 (2014).