Treceți la conținutul principal

Like!

Un alt fel de tratament al stresului post-traumatic - PE, CPT

 


Psihoterapiile eficiente pentru tulburarea de stres posttraumatic (PTSD) există de peste 20 de ani, dar majoritatea persoanelor cu PTSD nu le accesează. Majoritatea persoanelor cu probleme de sănătate mintală preferă să primească îngrijire în cadrul asistenței medicale primare, mai degrabă decât să fie trimiși la o clinică de specialitate de sănătate mintală. Expunerea prelungită pentru îngrijirea primară (PE-PC) a fost dezvoltată pentru a oferi tratament PTSD care funcționează în asistența primară și în alte instituții de îngrijire integrată, arata un articol publicat recent în APA Journals Article Spotlight.

Deși studiile clinice anterioare au arătat deja eficacitatea PE-PC, într-un studiu publicat recent în

Psychological Services, autoaele au investigat modul în care funcționează PE-PC în practica Administrației pentru Sănătate a Veteranilor. De asemenea, au examinat dacă diferitele caracteristici demografice au afectat dimensiunea reducerii PTSD și a depresiei.

Ce este PE - PC?

Expunerea prelungită (PE) este un tratament de primă linie pentru tulburarea de stres posttraumatic (PTSD) disponibil în specialitatea sănătății mintale. PE pentru îngrijirea primară (PE-PC) este o versiune scurtă a PE adaptată pentru integrarea sănătății mintale în îngrijirea primară, compusă din patru-opt sesiuni de 30 de minute.

veteranii mai în vârstă au avut mai multe șanse decât veteranii mai tineri să finalizeze PE-PC. Veteranii cu traumă sexuală militară ca traumă vizată în tratament au fost mai puțin probabil să finalizeze PE-PC decât cei cu traume de luptă. În plus, veteranii care s-au identificat ca fiind din Asia și Pacific Islander au avut mai multe șanse de a finaliza PE-PC decât veteranii albi.

Terapia de procesare cognitivă (CPT) este recomandată de APA.

CPT-tratamentul PTSD

Tratamentul începe cu psihoeducarea cu privire la PTSD, gânduri și emoții. Pacientul devine mai conștient de relația dintre gânduri și emoții și începe să identifice „gânduri automate” care pot menține simptomele PTSD. Pacientul scrie o declarație de impact care detaliază înțelegerea actuală a motivului pentru care a avut loc evenimentul traumatizant și impactul pe care l-a avut asupra credințelor despre sine, despre ceilalți și despre lume.

În continuare, pacientul începe o procesare mai formală a traumei (traumelor). Pacientul scrie o relatare detaliată a celei mai grave experiențe traumatice, pe care pacientul o citește în următoarea ședință pentru a încerca să rupă tiparul de evitare a gândurilor și sentimentelor asociate cu trauma. Terapeutul folosește interogarea socratică și alte strategii pentru a ajuta pacientul să-și pună la îndoială gândurile neajutorate despre traumă (de exemplu, gânduri de auto-învinovare) pentru a modifica orice gândire dezadaptativă.

În cele din urmă, odată ce pacientul și-a dezvoltat abilitățile de identificare și abordare a gândirii inutile, ea sau el folosește acele abilități pentru a continua să evalueze și să modifice convingerile legate de evenimentele traumatice. În acest moment, terapeutul ajută pacientul să dezvolte capacitatea de a utiliza aceste strategii adaptative în afara tratamentului pentru a îmbunătăți funcționarea generală și calitatea vieții. Terapeuții se pot concentra în special pe siguranță, încredere, putere, control, stima și intimitate, deoarece acestea sunt toate domenii care pot fi afectate de experiențele traumatice.

Rezultate

Furnizorii instruiți anterior pentru odferirea de terapie atât în PE, cât și în terapia de procesare cognitivă (CPT) au avut mai multe șanse decât furnizorii care nu au fost instruiți nici în PE, nici în CPT să aibă participanti PE-PC.

Printre 737 de veterani, au fost reduceri medii spre mari ale PTSD și reduceri mici spre medii ale depresiei.


Referințe:

https://www.apa.org/pubs/highlights/spotlight/issue-285?utm_campaign=apa_publishing&utm_medium=direct_email&utm_source=businessdevelopment&utm_content=ser_articlespotlight_285_rauch_03062024&utm_term=btn_middle_continuereading

https://psycnet.apa.org/doiLanding?doi=10.1037%2Fser0000783

https://www.who.int/teams/integrated-health-services/clinical-services-and-systems/primary-care

https://www.apa.org/ptsd-guideline/treatments/cognitive-processing-therapy

https://www.apa.org/ptsd-guideline/treatments/cognitive-processing-therapy


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Rolul culorii în mediile pentru promovarea sănătății 1

  Sursa imaginii: https://www.pexels.com/photo/abstract-painting-1595649/ Puțină biologie… teoria fără de care practica nu ar fi posibilă Culoarea este o parte a prcesului percepției din mediul înconjurător în funcţie de diferenţele de lungimi de undă ale luminii. Culoarea este percepută de ochi și interpretată de creier. Perceperea culorii este un proces complicat care implică atributele sursei de lumină, textura suprafețelor și interpretări neurologice. Lumina se reflectă pe suprafețe și transmite un răspuns electrochimic la ochi, care se traduce în culoare în creier. Sunt suprafețe colorate diferite separate printr-un model diferit de semnale neuronale care sunt generate de receptorii de culoare din retina ochiului. Culoarea este un factor fundamental în designul de mediu. Oamenii consideră adesea răspunsul la culoare ca fiind instinctiv și simplu, dar implică o interacțiune foarte complexă între lumina, ochi și creier. Rolul culorii este important nu doar pentru că influenţează

Cine ești, cine sunt?

Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi  despre asta. Pentru un timp oamenii fac parte constitutiv ă  din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale.  Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează  atunci viețile voastre interioare coexstă.... un timp.  Dacă timpurile voastre se sincronizează  atunci viețile voastre interiare coexstă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar.  Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși? \

Decizia

Vin uneori momentele Acelea .... Acelea, le ştim cu toţii.Pot fi chiar toate, de ce nu?  Atunci când sim ţi  nu ştiu ce în stomac şi devine şi mai clară relaţia dintre minte şi corp.  Atunci când luarea unei decizii se impune cu desăvârşire. Nu suportă amânare, fie şi subiectiv (de fapt, de cele mai multe ori mai întâi subiectiv). O răscruce nu de vânturi, ci de gânduri se prezintă în faţa ochilor  ş i a minţii, de fapt în faţa fiinţei pe de-a-ntregul. O răscruce cu toată ambivalenţa ei de 2 c ă i sau mai multe. Să rămâi pe loc sau să înaintezi şi-n ce fel ? Ce să faci ? Sa  î ncepi cu conceptualizarea  rămasului pe loc  şi  a  înaint ării  şi implica ţii sau s ă   r ă mai indiferent (la tine  însuți )? Acestea sunt întrebările.