Treceți la conținutul principal

Compasiunea de sine

 



Cum ar fi să te comporţi cu tine la fel cum te-ai comporta cu cel (cea) mai bun(ă) prieten(ă)?
Cum ar fi să te comporţi cu tine cum ai dori ca altcineva să o facă?
Cum ar fi să nu te mai agresezi emoţional atunci cand ceva nu-ţi iese?
Minunat, desigur.Dar cum?

Nu vei şti să iubeşti şi nu vei fi iubit(ă) până când nu te vei iubi/respectă pe tine însuţi, spune o vorbă.
Hmm.... Cum adică?

Desigur că nu mă refer la acea iubire de sine a unei persoane narcisice, deşi în acel caz conceptul de “iubire” faţă de sine este discutabil.

Atunci la ce mă refer? La compasiunea de sine, desigur.

Ce este compasiunea?

Compasiunea a fost definită şi luată în considerare de la începuturile umanităţii. În general, compasiunea implică sensibilitate la experiența suferinței împreună cu o dorință de a atenua această suferință. Aceasta înseamnă a  fi deschis față de durerea celorlalți, fără a evita contactul cu ea. Compasiunea implică, de asemenea, o înțelegere a stării umane comune, fragile și imperfecte, precum și dorințde a extinde înțelegerea asupra celorlalți atunci când aceștia fac greșeli, a te plune-n locul celuilalt
Te gândeşti deja la empatie?

Dar compasiunea de sine ce este?

Compasiunea (faţă) de sine este pur și simplu compasiunea îndreptată spre interiorul propriu.... spre sine. Așa cum putem simți compasiunea pentru suferința celorlalți, putem extinde compasiunea față de sine atunci când trăim suferință, indiferent dacă suferința a rezultat din circumstanțe exterioare sau din greșelile și eșecurile personale. Compasiunea de sine implică (vezi si referintele):

  • oferirea unei înțelegeri necritice a ceea ce este considerat negativ 
  • considerarea că propria  experienţă este o experienţă comună umană, a tuturor.
Psihologul Kristin Neff este prima persoană care a măsurat și a definit din punct de vedere operațional şi ştiinţific conceptul “compasiune de sine". Ea descrie compasiunea de sine drept bunătate față de sine, ceea ce presupune a fi blând, suportiv și înțelegător cu sine mai ales în situații adverse.

Cum devii mai compasiv cu tine?

Sugestiile/paşii de mai jos sunt doar.. nişte sugestiiDespre tine însuți cunoști doar tu. Deşi sunt susţinute de rezultate ale cercetării, ele nu sunt o reţetă universal valabilă care cu siguranţă va avea rezultate pozitive în acceptarea de sine indiferent de experienţa şi personalitatea ta. Totuşi, poate merită să încerci sau să te gândeşti cel puţin şi să observi ce simţi, cum ești apoi. 

Important: exersează cu o frecvenţă oarecare. După cum poate îţi imaginezi, o singură încercare nu este suficientă, mai ales dacă aspiri la o schimbare de comportament durabilă.

Ce s
ă  faci?
  • Conştientizează distresul prezent,  nu încerca să eviţi posibile gânduri şi emoţii negative despre tine (poţi începe cu o respiraţie lentă şi profundă abdominală)
  • Decide conştient a sta cu orice sentiment negativ există și a încerca să-l accepți pentru că..  este acolo oricum.
  • Imaginează-ţi cum te-ai comporta cu un prieten aflat în situaţia ta 
  • Îndoieşte-te de istoria personală pe care tu o spui despre tine şi caută confirmarea a ceea ce crezi în dovezi.
De exemplu, întreabă-te dacă vezi lucrurile doar în alb şi negru sau dacă vezi situația dintr-o singură perspectivă.
Există alte moduri mai bune de a privi situația?
Te aştepţi să fii perfect sau mai degrabă uman?
Te poţi percepe pe tine ca pe un “proiect în lucru”? Te consideri un om în devenire?
  • Conversează cu tine  pentru a te încuraja.
De exemplu, iţi poţi spune:
"Toată lumea face greșeli uneori."
“Vreau să mă concentrez pe rezultatele pozitive acum”
“Vreau să mă schimb, dar ştiu că schimbarea comportamentului este un proces și trebuie să continui să încerc.”
Etc.
  • Scrie despre gândurile, emoţiile şi comportamentele tale şi pune-le în legătură. Relativizează-ţi şi reconstruieşte-ţi povestea personală păstrând totuşi perspectiva realistă.
Dacă ţi-ai dat seama că te interesează acest subiect, te invit să parcurgi referinţele de mai jos unde vei gasi si informatii despre efectele pozitive ale practicării compasiunii de sine, de exemplu, asupra bunăstării sau cum este implicată personalitatea.

Referinţe:

http://self-compassion.org/the-research/
https://www.youtube.com/watch?v=9TBpGiTrra8

Postări populare de pe acest blog

Retrospectiva unui an mixt

  Nu obișnuiesc să mă gândesc la trecut prea des, nu prea ruminez, în termeni psihologici cu excepția momentelor când amintirile vin la mine, nu intruziv cum se întâmplă în patologii. Acum a fost unul din acele momente influențată și de evenimentele din exterior mai mult decât alte dăți, recunosc. Am să încep cu un clișeu prin a spune că acest an a fost un an cu de toate: cu dezamăgiri și cu revelații despre unele adevăruri mai mult individual pentru că adevărul nu interesează masele, colectivul.. Cu o perspectivă asupra lucrurilor ce pot părea cel puțin tragice m -am desprins din contexte, de oameni cu care nu mă mai asemănam din considerente subiective, desigur. .,N-am rămas „agățată” de grup(cum nu s-a întâmplat niciodată, dealtfel) sperând beneficii cel puțin emoționale, ca alți cunoscuți. Documentarul realizat de Recorder care a inflamat societatea, dar a și informat-o în privința corupției de statut și nu doar în multe domenii mi-a confirmat ceea ce știam demu...

Dizabilități motorii în SM

  Scleroza multiplă este o afecțiune neuroinflamatorie a SNC asociată cu pierderi neuroaxonale ireversibile semnificative, ducând la dizabilitate permanentă. Prin urmare, există o nevoie urgentă de markeri in vivo ai pierderii axonale pentru utilizare în monitorizarea pacienților sau ca puncte finale pentru studiile clinice cu agenți neuroprotectori. Ce sunt "markerii in vivo"? Markerii in vivo sunt indicatori biologici sau semnale măsurabile (cum ar fi proteinele, genele sau semnalele imagistice) care dezvăluie procese normale sau anormale, stări de boală, răspunsuri la tratament sau activități celulare în cadrul unui organism viu, permițând monitorizarea neinvazivă a stării de sănătate, a progresiei bolii (cancer, inflamație) sau a efectelor medicamentelor în timp, utilizând tehnici de la analize de sânge (biomarkeri precum MPO) la imagistică avansată (PET, RMN) și raportori genetici. Probleme de mișcare în scleroza multipl ă SM poate cauza probleme de mișcare, echilibru și...

Mitologia vindecătorului suferind

  Inspiratia pentru acest articol  a fost cartea " Vindecătorul rănit :  Povești de viață, mit și realitate" de  Rhona M. Fear  ,  o carte structurată pe bazele unei cercetări calitative a autoarei căreia nu-i  voi face o recenzie.  Am decis să caut personal despre acest subiect și rezultatele se află în acest articol  care  î mi confirm ă  opinia despre acest subiect. Mitul vindecătorului rănit, popularizat de Carl Jung , provine din mitul grecesc al lui Chiron , un centaur nemuritor care, în ciuda faptului că a fost otrăvit de o rană incurabilă, și-a folosit imensele cunoștințe despre medicină și suferință pentru a deveni un vindecător legendar pentru alțîi, întruchipând ideea că durerea personală poate deveni o sursă de empatie profundă și putere vindecătoare pentru cei care au suferit. Acest arhetip descrie indivizi cum ar fi medici, terapeuți sau mentori ale căror răni profunde, traume sau boli...