Treceți la conținutul principal

.

.

Compasiunea de sine

 



Cum ar fi să te comporţi cu tine la fel cum te-ai comporta cu cel (cea) mai bun(ă) prieten(ă)?
Cum ar fi să te comporţi cu tine cum ai dori ca altcineva să o facă?
Cum ar fi să nu te mai agresezi emoţional atunci cand ceva nu-ţi iese?
Minunat, desigur.Dar cum?

Nu vei şti să iubeşti şi nu vei fi iubit(ă) până când nu te vei iubi/respectă pe tine însuţi, spune o vorbă.
Hmm.... Cum adică?

Desigur că nu mă refer la acea iubire de sine a unei persoane narcisice, deşi în acel caz conceptul de “iubire” faţă de sine este discutabil.

Atunci la ce mă refer? La compasiunea de sine, desigur.

Ce este compasiunea?

Compasiunea a fost definită şi luată în considerare de la începuturile umanităţii. În general, compasiunea implică sensibilitate la experiența suferinței împreună cu o dorință de a atenua această suferință. Aceasta înseamnă a  fi deschis față de durerea celorlalți, fără a evita contactul cu ea. Compasiunea implică, de asemenea, o înțelegere a stării umane comune, fragile și imperfecte, precum și dorința de a extinde înțelegerea asupra celorlalți atunci când aceștia fac greșeli, a te plune-n locul celuilalt. 
Te gândeşti deja la empatie?

Dar compasiunea de sine ce este?

Compasiunea (faţă) de sine este pur și simplu compasiunea îndreptată spre interiorul propriu.... spre sine. Așa cum putem simți compasiunea pentru suferința celorlalți, putem extinde compasiunea față de sine atunci când trăim suferință, indiferent dacă suferința a rezultat din circumstanțe exterioare sau din greșelile și eșecurile personale. Compasiunea de sine implică (vezi si referintele):

  • oferirea unei înțelegeri necritice a ceea ce este considerat negativ 
  • considerarea că propria  experienţă este o experienţă comună umană, a tuturor.
Psihologul Kristin Neff este prima persoană care a măsurat și a definit din punct de vedere operațional şi ştiinţific conceptul “compasiune de sine". Ea descrie compasiunea de sine drept bunătate față de sine, ceea ce presupune a fi blând, suportiv și înțelegător cu sine mai ales în situații adverse.

Cum devii mai compasiv cu tine?

Sugestiile/paşii de mai jos sunt doar.. nişte sugestii. Despre tine însuți cunoști doar tu. Deşi sunt susţinute de rezultate ale cercetării, ele nu sunt o reţetă universal valabilă care cu siguranţă va avea rezultate pozitive în acceptarea de sine indiferent de experienţa şi personalitatea ta. Totuşi, poate merită să încerci sau să te gândeşti cel puţin şi să observi ce simţi, cum ești apoi. 

Important: exersează cu o frecvenţă oarecare. După cum poate îţi imaginezi, o singură încercare nu este suficientă, mai ales dacă aspiri la o schimbare de comportament durabilă.

Ce să  faci?
  • Conştientizează distresul prezent,  nu încerca să eviţi posibile gânduri şi emoţii negative despre tine (poţi începe cu o respiraţie lentă şi profundă abdominală)
  • Decide conştient a sta cu orice sentiment negativ există și a încerca să-l accepți pentru că..  este acolo oricum.
  • Imaginează-ţi cum te-ai comporta cu un prieten aflat în situaţia ta 
  • Îndoieşte-te de istoria personală pe care tu o spui despre tine şi caută confirmarea a ceea ce crezi în dovezi.
De exemplu, întreabă-te dacă vezi lucrurile doar în alb şi negru sau dacă vezi situația dintr-o singură perspectivă.
Există alte moduri mai bune de a privi situația?
Te aştepţi să fii perfect sau mai degrabă uman?
Te poţi percepe pe tine ca pe un “proiect în lucru”? Te consideri un om în devenire?
  • Conversează cu tine  pentru a te încuraja.
De exemplu, iţi poţi spune:
"Toată lumea face greșeli uneori."
“Vreau să mă concentrez pe rezultatele pozitive acum”
“Vreau să mă schimb, dar ştiu că schimbarea comportamentului este un proces și trebuie să continui să încerc.”
Etc.
  • Scrie despre gândurile, emoţiile şi comportamentele tale şi pune-le în legătură. Relativizează-ţi şi reconstruieşte-ţi povestea personală păstrând totuşi perspectiva realistă.
Dacă ţi-ai dat seama că te interesează acest subiect, te invit să parcurgi referinţele de mai jos unde vei gasi si informatii despre efectele pozitive ale practicării compasiunii de sine, de exemplu, asupra bunăstării sau cum este implicată personalitatea.

Referinţe:

http://self-compassion.org/the-research/
http://self-compassion.org/wp-content/uploads/2017/09/Neff.Knox2017.pdf
http://self-compassion.org/category/exercises/#exercises
https://www.youtube.com/watch?v=IvtZBUSplr4
https://www.youtube.com/watch?v=9TBpGiTrra8
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Spune-ți părerea!

Postări populare de pe acest blog

Selfie

Social media este expresia exhibiționismului nostru. Imaginea și informațiile de pe de profil se schimbă frecvent parcă încercând o perfectizare absolută a momentului prezent. Mai vedem în viitor...  Poate că și dorința de a comunica într-o lume în care nimeni nu te ascultă (mergi la psiholog, psihoterapeut!) un conținut veridic într-o lume a fake-news-urilor și a anonimatului social (excepțiile fac influencerii, desigur) stă la baza acestui tfenomen. Peste decenii, poate va există cineva genial probabil dintr-un post post n post modernism care va explică ce ni se întâmpla acum dincolo de ”studiile” din psihologie absolut critice  cu convingerea că au dreptate. Un fapt clar este că sfera esteticii a ajuns să joace un rol din ce în ce mai important în lumea de astăzi, modelând fiecare aspect al culturii noastre contemporane și al vieții de zi cu zi, de la practicile noastre de consum, la modul în care folosim internetul și întregul stil de viață. Cuvântul anului din ...
Trimiteți un comentariu
Read more »

Decizia

Vin uneori momentele Acelea .... Acelea, le ştim cu toţii.Pot fi chiar toate, de ce nu?  Atunci când sim ţi  nu ştiu ce în stomac şi devine şi mai clară relaţia dintre minte şi corp.  Atunci când luarea unei decizii se impune cu desăvârşire. Nu suportă amânare, fie şi subiectiv (de fapt, de cele mai multe ori mai întâi subiectiv). O răscruce nu de vânturi, ci de gânduri se prezintă în faţa ochilor  ş i a minţii, de fapt în faţa fiinţei pe de-a-ntregul. O răscruce cu toată ambivalenţa ei de 2 c ă i sau mai multe. Să rămâi pe loc sau să înaintezi şi-n ce fel ? Ce să faci ? Sa  î ncepi cu conceptualizarea  rămasului pe loc  şi  a  înaint ării  şi implica ţii sau s ă   r ă mai indiferent (la tine  însuți )? Acestea sunt întrebările.
Trimiteți un comentariu
Read more »

Cine ești, cine sunt?

Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi  despre asta. Pentru un timp oamenii fac parte constitutiv ă  din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale.  Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează  atunci viețile voastre interioare coexstă.... un timp.  Dacă timpurile voastre se sincronizează  atunci viețile voastre interiare coexstă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar.  Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși? \
Trimiteți un comentariu
Read more »