Treceți la conținutul principal

Like!

Compasiunea de sine

 



Cum ar fi să te comporţi cu tine la fel cum te-ai comporta cu cel (cea) mai bun(ă) prieten(ă)?
Cum ar fi să te comporţi cu tine cum ai dori ca altcineva să o facă?
Cum ar fi să nu te mai agresezi emoţional atunci cand ceva nu-ţi iese?
Minunat, desigur.Dar cum?

Nu vei şti să iubeşti şi nu vei fi iubit(ă) până când nu te vei iubi/respectă pe tine însuţi, spune o vorbă.
Hmm.... Cum adică?

Desigur că nu mă refer la acea iubire de sine a unei persoane narcisice, deşi în acel caz conceptul de “iubire” faţă de sine este discutabil.

Atunci la ce mă refer? La compasiunea de sine, desigur.

Ce este compasiunea?

Compasiunea a fost definită şi luată în considerare de la începuturile umanităţii. În general, compasiunea implică sensibilitate la experiența suferinței împreună cu o dorință de a atenua această suferință. Aceasta înseamnă a  fi deschis față de durerea celorlalți, fără a evita contactul cu ea. Compasiunea implică, de asemenea, o înțelegere a stării umane comune, fragile și imperfecte, precum și dorințde a extinde înțelegerea asupra celorlalți atunci când aceștia fac greșeli, a te plune-n locul celuilalt
Te gândeşti deja la empatie?

Dar compasiunea de sine ce este?

Compasiunea (faţă) de sine este pur și simplu compasiunea îndreptată spre interiorul propriu.... spre sine. Așa cum putem simți compasiunea pentru suferința celorlalți, putem extinde compasiunea față de sine atunci când trăim suferință, indiferent dacă suferința a rezultat din circumstanțe exterioare sau din greșelile și eșecurile personale. Compasiunea de sine implică (vezi si referintele):

  • oferirea unei înțelegeri necritice a ceea ce este considerat negativ 
  • considerarea că propria  experienţă este o experienţă comună umană, a tuturor.
Psihologul Kristin Neff este prima persoană care a măsurat și a definit din punct de vedere operațional şi ştiinţific conceptul “compasiune de sine". Ea descrie compasiunea de sine drept bunătate față de sine, ceea ce presupune a fi blând, suportiv și înțelegător cu sine mai ales în situații adverse.

Cum devii mai compasiv cu tine?

Sugestiile/paşii de mai jos sunt doar.. nişte sugestiiDespre tine însuți cunoști doar tu. Deşi sunt susţinute de rezultate ale cercetării, ele nu sunt o reţetă universal valabilă care cu siguranţă va avea rezultate pozitive în acceptarea de sine indiferent de experienţa şi personalitatea ta. Totuşi, poate merită să încerci sau să te gândeşti cel puţin şi să observi ce simţi, cum ești apoi. 

Important: exersează cu o frecvenţă oarecare. După cum poate îţi imaginezi, o singură încercare nu este suficientă, mai ales dacă aspiri la o schimbare de comportament durabilă.

Ce s
ă  faci?
  • Conştientizează distresul prezent,  nu încerca să eviţi posibile gânduri şi emoţii negative despre tine (poţi începe cu o respiraţie lentă şi profundă abdominală)
  • Decide conştient a sta cu orice sentiment negativ există și a încerca să-l accepți pentru că..  este acolo oricum.
  • Imaginează-ţi cum te-ai comporta cu un prieten aflat în situaţia ta 
  • Îndoieşte-te de istoria personală pe care tu o spui despre tine şi caută confirmarea a ceea ce crezi în dovezi.
De exemplu, întreabă-te dacă vezi lucrurile doar în alb şi negru sau dacă vezi situația dintr-o singură perspectivă.
Există alte moduri mai bune de a privi situația?
Te aştepţi să fii perfect sau mai degrabă uman?
Te poţi percepe pe tine ca pe un “proiect în lucru”? Te consideri un om în devenire?
  • Conversează cu tine  pentru a te încuraja.
De exemplu, iţi poţi spune:
"Toată lumea face greșeli uneori."
“Vreau să mă concentrez pe rezultatele pozitive acum”
“Vreau să mă schimb, dar ştiu că schimbarea comportamentului este un proces și trebuie să continui să încerc.”
Etc.
  • Scrie despre gândurile, emoţiile şi comportamentele tale şi pune-le în legătură. Relativizează-ţi şi reconstruieşte-ţi povestea personală păstrând totuşi perspectiva realistă.
Dacă ţi-ai dat seama că te interesează acest subiect, te invit să parcurgi referinţele de mai jos unde vei gasi si informatii despre efectele pozitive ale practicării compasiunii de sine, de exemplu, asupra bunăstării sau cum este implicată personalitatea.

Referinţe:

http://self-compassion.org/the-research/
https://www.youtube.com/watch?v=9TBpGiTrra8

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Rolul culorii în mediile pentru promovarea sănătății 1

  Sursa imaginii: https://www.pexels.com/photo/abstract-painting-1595649/ Puțină biologie… teoria fără de care practica nu ar fi posibilă Culoarea este o parte a prcesului percepției din mediul înconjurător în funcţie de diferenţele de lungimi de undă ale luminii. Culoarea este percepută de ochi și interpretată de creier. Perceperea culorii este un proces complicat care implică atributele sursei de lumină, textura suprafețelor și interpretări neurologice. Lumina se reflectă pe suprafețe și transmite un răspuns electrochimic la ochi, care se traduce în culoare în creier. Sunt suprafețe colorate diferite separate printr-un model diferit de semnale neuronale care sunt generate de receptorii de culoare din retina ochiului. Culoarea este un factor fundamental în designul de mediu. Oamenii consideră adesea răspunsul la culoare ca fiind instinctiv și simplu, dar implică o interacțiune foarte complexă între lumina, ochi și creier. Rolul culorii este important nu doar pentru că influenţează

Cine ești, cine sunt?

Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi  despre asta. Pentru un timp oamenii fac parte constitutiv ă  din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale.  Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează  atunci viețile voastre interioare coexstă.... un timp.  Dacă timpurile voastre se sincronizează  atunci viețile voastre interiare coexstă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar.  Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși? \

Decizia

Vin uneori momentele Acelea .... Acelea, le ştim cu toţii.Pot fi chiar toate, de ce nu?  Atunci când sim ţi  nu ştiu ce în stomac şi devine şi mai clară relaţia dintre minte şi corp.  Atunci când luarea unei decizii se impune cu desăvârşire. Nu suportă amânare, fie şi subiectiv (de fapt, de cele mai multe ori mai întâi subiectiv). O răscruce nu de vânturi, ci de gânduri se prezintă în faţa ochilor  ş i a minţii, de fapt în faţa fiinţei pe de-a-ntregul. O răscruce cu toată ambivalenţa ei de 2 c ă i sau mai multe. Să rămâi pe loc sau să înaintezi şi-n ce fel ? Ce să faci ? Sa  î ncepi cu conceptualizarea  rămasului pe loc  şi  a  înaint ării  şi implica ţii sau s ă   r ă mai indiferent (la tine  însuți )? Acestea sunt întrebările.