Dar să nu mă abat de la subiect.
S-a întâmplat să cazi, ca-n imaginea futuristă de mai sus. A fost mai mult sau mai puțin previzibilă. Dacă ai osteoartrită sau vreo afecțiune motorie, sau ambele, este posibil să ai un istoric al căderilor fizice. Totuși, o cădere rămâne imprevizibilă oricât cineva s-ar aștepta în orice moment să cadă. Asta sună îngrozitor, știu, dar unele persoane s-au adaptat la asta. Ar putea există tratamente pentru prevenția lor.
După ce căderea are loc întrebarea și preocuparea prima este mă mai ridic sau nu?
Presupunând că da, instantaneu gândurile se orientează către consecințele care se vor resimți major mai târziu. Poate apărea comportamentul de evitare prin limitarea activității fizice și o frică în viitor.
Despre cercetarea în domeniul comportamentuli căderilor va fi următoarea parte a articolului.
Căderile reprezintă principala cauză a rănilor neintenționate și a deceselor în rândul adulților cu vârsta de 65 de ani și peste această vârsta, informează cercetarea. În 2005, în rândul adulților în vârstă, au existat aproape 16.000 de decese legate de cădere în Statele Unite și mai mult de 1,8 milioane de răni non-fatale căzute au fost tratate în departamentele de urgență.
Căderile și teamă de cădere sunt probleme interdependente; fiecare este un factor de risc pentru celălalt. Mulți adulți în vârstă care cad, indiferent dacă suferă sau nu o rănire, dezvoltă o teamă de cădere care poate duce la o activitate restricționată, o scădere a interacțiunilor sociale, depresie și un risc crescut de cădere. Scopul acestui studiu a fost de a estima atât frecvența căderilor recente, cât și prevalența fricii de cădere în rândul unui eșantion reprezentativ la nivel național de adulți americani neinstituționalizați cu vârsta de 65 și peste.
Se poate întâmpla și persoanelor cu vârstă mai mică. Nu sunt suficiente studii despre acest subiect, exceptând copiii.
Un articol publicat în acest an în Taylor & Francis Online, Fall experiences from the perspectives of people with osteoarthritis: in their own words și-a propus sa exploreze experiențele din viața reală ale persoanelor cu osteoartrită (OA) pentru a crește înțelegerea modului în care percep factorii care contribuie la cădere, circumstanțele în momentul căderilor și consecințele căderilor.
Participanții la focus grup au descris experiențele asociate cu evenimentele legate de cădere care au dus la identificarea a patru teme:
(1) percepția căderilor și riscurile de cădere pot fi influențate de simptomele OA,
(2) capacitatea de a-și aminti circumstanțele căderilor. sunt influențate de consecințe,
(3) comportamentele și atitudinile care abordează simptomele OA și evitarea căderilor sunt similare și
(4) Simptomele și căderile OA au impact psihologic asupra vieții lor.
Rezultatele studiului Falls and fear of falling: burden, beliefs and behaviours au arătat că 1709 de adulți americani în vârstă au fost intervievați; rata de răspuns a fost de 48%. Mai mult de jumătate erau femei. Aproximativ 12,9 milioane dintre respondenți au spus că le este moderat sau foarte frică de cădere. Aproximativ 71,7% au spus că au considerat că activitatea fizică este extrem de importantă pentru prevenirea căderilor, iar 58,1% au raportat că un medic sau farmacist le-a revizuit medicamentele împreună cu ei. anul trecut.
Concluzii
Impactul
psihologic al simptomelor osteoartritei poate contribui la teama de
cădere și la scăderea participării la activitățile
zilnice.
Conștientizarea percepțiilor pe care le au
persoanele cu osteoartrită despre simptomele lor poate oferi
oportunități de educație și formare pentru a aborda beneficiile
diferitelor tratamente terapeutice.