În mai mulți ani de de studiu și de contact cu domeniul psihologiei, consiierii, psihoterapiei mi-am dat seama cât de vagi sunt multe dintre concepte și câte lacune are cercetarea și practica. Un exemplu este chiar cel de mai jos.
Supradiagnosticul sau diagnosticul eronat este considerat a fi comun în multe tulburări mintale, dar nu a fost definit sau examinat sistematic. Evaluarea supradiagnosticului în sănătatea mintală necesită o definiție aplicată în mod consecvent care diferențiază supradiagnosticul de alte probleme (de exemplu, diagnosticarea greșită), precum și metode de cuantificare.
O revizie a meta- cerecetarii din 2019 a gasit 164 de articole eligibile si 193 care au utilizat explicit sau implicit termenul „supradiagnostic”. Din 9 articole cu o definiție explicită, doar unul a oferit o definiție parțial în concordanță cu definițiile acceptate. Dintre toate utilizările, 11,4% au fost consecvente, iar 76,7% au fost legate de diagnosticarea greșită și, prin urmare, inconsecventă. Nu au fost identificate încercări de cuantificare a proporției de pacienți care au fost supradiagnosticați pe baza supradetecției sau supradefinirii. Concluzii: Există puține exemple de articole de sănătate mintală care descriu supradiagnosticul în concordanță cu definițiile acceptate și nici un exemplu de cuantificare a supradiagnosticului pe baza acestor definiții. O definiție a supradiagnosticului bazată pe criterii de diagnosticare care includ persoane cu simptome tranzitorii sau ușoare care nu pot fi supuse tratamentului (supradefinire) ar putea fi utilizată pentru a cuantifica amploarea supradiagnosticului în tulburările mintale.
Un alt articol scrie despre definirea eronată (“ill defined” a conceptelor de sănătate/ tulburare mintală. : conceptele de sănătate mintală și boală devin din ce în ce mai largi, mai laxe și mai benigne.
Astfel, onceptele legate de sănătatea mintală au devenit degradate în cercurile profesionale și în comunitatea mai largă. Identificăm trei tendințe:
definirea vagă (creep-ul) a conceptului,
creșterea conceptelor umbrelă largi (de exemplu, suferință și traumă) și
combinarea sănătății mintale cu bunăstarea, care marginalizează bolile mintale grave.
Speculăm cu privire la cauzele acestor tendințe, inclusiv schimbările culturale către o mai mare sensibilitate la rău și creșterea industriilor de wellness. Factorii care contribuie la psihiatrie includ:
supradiagnosticul,
modelele dimensionale și
perspectivele de transdiagnostic.
L-am întrebat și pe Elicit despre acest subiect și mi-a oferit o sinteză chiar potrivită precum concluzie. Am aflat că Supradiagnosticarea, detectarea bolii nesemnificative clinic, este o problemă semnificativă. În screening-ul și supravegherea cancerului.
Poate duce la un tratament inutil, la creșterea costurilor și la reducerea calității vieții. Provocarea definirii supradiagnosticului este o problemă cheie în abordarea acestei probleme. Supradiagnosticul poate rezulta atât din detectarea anomaliilor inofensive, cât și din extinderea definițiilor bolii.
Voi adăuga și boli precum:
boala renală cronică,
diabetul,
o serie de boli mintale, inclusiv depresia și tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție ADHD.
Bibliografie:
https://onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.1111/jep.12556
https://journals.sagepub.com/doi/abs/10.1177/10398562221077898
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8136685/
https://ebm.bmj.com/content/ebmed/23/1/1.full.pdf
https://onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.1111/jep.12556
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Spune-ți părerea!