Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

  Sursa imaginii: https://www.news-medical.net/health/Transcranial-Magnetic-Stimulation-Therapy-for-Depression.aspx Stimularea magnetică transcraniană repetitivă (rTMS) este o metodă neinvazivă de stimulare a creierului recent dezvoltată pentru tratamentul tulburărilor psihiatrice și neurologice. Deși mecanismul său exact de acțiune nu este încă clar, dovezile actuale indică rolul său în cauzarea inhibiției și excitației pe termen lung a neuronilor în anumite zone ale creierului. Pe măsură ce dovezile cresc în mod constant în favoarea rTMS ca instrument terapeutic; este necesar să se elaboreze protocoale standardizate pentru administrarea acestuia. Nu s-au raportat efecte secundare grave ale rTMS, deși utilizarea sa este restricționată la cei care au implanturi magnetice sau evenimente adverse neurologice sau cardiace recente. Dintre toate indicațiile psihiatrice ale rTMS, dovezile sunt cele mai solide pentru tratamentul depresiei unipolare refractare. STIMULARE MAGNETICĂ TRANSCRANIANĂ

  "Nu am timp" a devenit o scuză și aproape o mantră  națională (poate și mondială), cuvinte acceptate și rostite cu abnegație sau tacit, cu imens ă  relaxare. Rea mintește-mi că m-am născut deci să trăiesc. Rea mintește-mi că proiectele cuiva despre mine sunt proiectele cuiva, nu ale mele. Rea mintește-mi să fiu eu însumi, nu copia altcuiva. Oricum, nu pot fi altcineva. Rea mintește-ti  să faci ceea ce  ai promis, să nu creezi/ai false așteptări. Să ne amintim  să nu ne temem de ceea de ceea ce nu  s-a întâmplat  încă.  Să nu credem întotdeauna că odată tot se va întâmpla imposibilul.   Se întâmplă multe și nu se întâmplă multe. Uneori, nu se    întâmplă nimic. Alteori doar crezi asta.

  Ascult ă  o parte din articol. https://soundcloud.com/user-369890830/la-mare-la-soare-cu-dismorfofobia?si=c7ff8667249d4e78a7460711bb40a1ef&utm_source=clipboard&utm_medium=text&utm_campaign=social_sharing Îți propun un exercițiu care nu știu sigur cât de dificil îți va părea, cititorule: Imaginează-ţi  că mergi pe drum.. traseul obişnuit, şi eşti sigur(ă)  că toţi oamenii pe care-i întâlneşți iți privesc cu critică şi dezgust cicatricile de pe gât  care sunt doar  în  mintea ta, dar tu  ştii sigur că ele există. Gât, pe care ţi-l  ascunzi permanent sub un şal chiar şi pe 35 de grade celsius. Oglind o eviţi ooh,, demult,, de când ai făcut descoperirea care-ţi fură nopţile.  N-are sens,. îţi spui   că ei văd totul şi râd în sinea lor de tine. Cine sunt ei ? Aproape nişte străini, desigur, orice persoană care trece pe stradă. Prieteni nu prea ai. Visezi în fiecare noapte când reuşeşti  să adormi, acelaşi vis: teroarea de a două zi. Dar până când oare? Nu vrem să ştim răspunsu