Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

  Când mergi în călătorie la munte, nu te aștepți să găseșți confortul, facilul din zonele urbanizate, ci cauți și iubești provocarile. Nici eu nu m-am așteptat, iar cu provoc ă rile depinde. Când exotismul prea rustic” se întâlnește cu așteptările de civilizație ale unui “restaurant” ți se declanșează în minte gândul pleacă  sau acceptă.  Dacă se adaugă o doză de agreabilitate și deschidere, varianta este deja aleasă.  M-a reținut  aroma lemnoasă a încăperii cu pereți din lemn și curiozitatea unui loc “exotic” dar de fapt improvizat, deși nu sunt adepta unui astfel de stil. Sunt adepta lifturilor  mai mult din necesitate decât din pretentiozitate  (pour les connaisseurs). Au continuat să mă încânte culorile funzelor, piatra, apele, mirosul de oxigen pur al pădurilor și al vegetației.  Și  desigur simplitatea oamenilor.

   De data aceasta vă prpun o incursiune în dezvoltarea umană, însă nu prin mendrele cercetării așa cum ar fi fost previzibil poate. În acest articol propun să cunoaștem mințile unor personaje literare și  nu numai care au urcat treptele timpului trecând mai departe pe axa lui. Odată cu inaitarea în vârstă ar trebui să ne dorim totuși să avem pasiuni suficient de puternice pentru a ne împiedica să ne întoarcem în trecut, a scris Simone de Beauvoir în timp ce se gândea cum să împiedice viața să devină o parodie a ei însăși. Bertrand Russell își dădea rețeta despre cum să îmbătrânească, iar peste Atlantic, bătrânul plin de viață Henry Miller distila secretul pentru a rămâne tânăr la inimă, pentru a putea „să se îndrăgostească din nou și din nou... iartă și uită... păstrează distanță față de creșterea acrișoară, ursuză, amară și cinică. Nimeni nu a abordat problema universală a avansării de la tinerețe la bătrânețe sau dialogul dintre cele două de-a lungul unei vieții și de-a lungul gener

  P.S.:  Aceasta nu este o prezentare exhaustivă a displaziei de șold. Poartă amprentele personale, subiective.   Displazia de șold este termenul medical pentru o priză de șold (hip socket) care nu acoperă complet porțiunea bilă a coapsei superioare. Acest lucru permite articulației șoldului să devină dislocată parțial sau complet. Majoritatea persoanelor cu displazie de șold se nasc cu această afecțiune. Displazia șoldului înseamnă că oasele articulației șoldului nu sunt aliniate corect. Displazia de șold afectează mii de copii și adulți în fiecare an. Există și displazie bilaterală. Dacă ai așa ceva, ce poți face altceva decât să trăiești cu ea. Distanțe scurte parcurse, înveți să măsori mai exact, dureri de la ușoare, medii la acerbe. Înveți să relativizezi existența și sensurile în viață, dar nu și distanțele. O poți trata, sau încerca, desigur. De cele mai multe ori prin chirurgie. Cât se poate și mai ales până când se mai poate.. cu intervențiile. Miza devine descoperirea

  Demența frontotemporală reprezintă până la 20% din cazurile de demență, dar rămâne eronat recunoscută. Au fost concepute criterii de diagnostic pentru a ajuta diagnosticul clinic. Cu peste un secol în urmă, Arnold Pick a descris sindroame focale asociate cu degenerarea lobilor frontali și temporali. Timp de mulți ani, aceste tulburări focale au fost nerecunoscute, au fost incluse în categoria largă a demenței și, de obicei, s-au presupus a fi boala Alzheimer. Redescoperirea lor a condus la dezvoltarea criteriilor de diagnostic clinic și neuropatologic. Demența frontotemporală denotă un sindrom clinic, caracterizat prin modificarea comportamentului. Doar o minoritate de pacienți prezintă modificări histologice de tip Pick, prin urmare termenul „demență frontotemporal” este preferat „boala lui Pick”, care face parte din clasificările ICD-10 și DSM-IV ale demenței. Caracteristici clinice Caracteristica clinică proeminentă este o modificare profundă a caracterului și comportamen