Mulți dintre noi le povestim copiilor despre un bărbat rotund, cu barbă în roșu care trăiește în tundra înghețată din vârful lumii. El are sarcina de a judeca valoarea morală a copiilor de pretutindeni. Are o listă. A verificat-o de două ori, vorbe din popor.
Li se promite copiilor că, la o dată binecunoscută și pe întuneric, se va strecura în casele lor. Aici, judecată lui va fi pronunțată. În pregătire, este obișnuit să ridici și să decorezi un copac în interiorul casei tale și să lași sub el prăjituri bogate în grăsimi și lapte bogat în nutrienți.
De ce ar crede copiii ceva atât de absurd? Cum ajung copiii să discrimineze ceea ce este real și ce nu?
Copiii sunt înțelepți!
S-ar putea să fim tentați să credem că ei, copiii, sunt deosebit de sensibili la fantastic și nu-l diferentiază de realitate.. Și, deși acest lucru nu poate fi în întregime nedrept, copiii se angajează într-o mare varietate de comportamente judicioase și sceptice. Obligarea lor să creadă fantasticul fără eforturi considerabile este foarte dificilă.
Într-un studiu, cunoscut sub numele de studiul „Prințesa Alice”, cercetătorii le-au spus copiilor despre prințesa invizibilă și imaginară Alice, care era „prezentă” în cameră și așezată pe un scaun din apropiere. După această, copiii au fost lăsăți singuri și li s-a dat posibilitatea să trișeze într-o sarcină pentru o recompensă. În timp ce unii copii se uitau la scaunul gol, mai puțini încă fluturau mâinile prin locația aparentă a lui Alice și existau doar dovezi statistice foarte slabe că această inducție a influențat comportamentul copiilor.
Resurse bibliografice:
https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S002209651100035X
https://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/00221325.2011.554921?journalCode=vgnt20
https://srcd.onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.1111/cdev.12081
https://srcd.onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.1111/j.1467-8624.2008.01248.x#b33