Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

Anul acesta am tr ăit   schimbări pe cât de nuanţate pe atât de evidente, cel puțin asa s-au simtit la mine in interior. , persoana autoreflexiva cum mă cunoașteți că-mi sunt. Am fost mai rezilient ă  decât alte dați în viața mea de adult, cel puțin. Am râs, am plâns, am gândit, am simțit, am ascultat (voit sau nu)și spus și scris povești infinit mai mult. Am trait emo ţii intense în momente de scurtă durată, ceva de neuitat. Experiența cotidiană m-a trimis în anumite momente către cea a omului mic din mine, conştientizând mai bine ca ce a fost a fost și că ACUM este despre ACUM.L-am ţinut de mână pe copilul acela şi continui să fac asta şi acum. Am calatorit si retrait ani in clipe. Nu stiu daca-ti poti imagina cum este asta. Am iubit  mult si mai puţin , am apreciat si nu am mai apreciat. Am avut simpatii si antipatii (spre enorma mea surprindere) . Am uitat si nu m-am mai intors, am reinceput. Am reinceput cu Atunci la picioare le mele , nu in spatele meu.

Pe o climă jumătate soare, jumătate ceața (deși nu știu exact cât de egale au fost jumătăţile), taximetristul cu care am rezonat și simpatizat de la început (veivedea de ce) și-a rostit monologul interior cu voce tare privind mașinile parcate cumva pe diagonala unuyi mic spatiu liber, pe trecerea de pietoni, în stația de autobuz, în fine, cam peste tot. Bineînțeles ca aceste gânduri furioase ale sale au ajuns şi-n sfera responsabilizării autorității poliției, care, ca să-l parafrazez, până și la acidente ajunge prea târziu doar ca să aduna morții și rănitiii”, nu mai devreme. În timp ce-şi rostea acest manifest comunitar la radio suna zaharisit și sărbătoresc „tot ce am nevoie de Crăciun ești tu” ("All i want for Christmas is you") . . Pe un trafic ultraaglomerat (un sine-qua-non absolut)pe care sigur ți-l imaginezi și l-ai trăit și tu, am ajuns totuși la destinație. Momente magice pentru că aceasta este cea mai minunată perioadă din an! 13 decembrie, 2 p.m. În

Nu, aceast ă  postare nu are un caracter confesional, nu este o rug ă minte ca atare,  adică nu este despre mine la modul cel mai direct. . "Nu mai plânge!" este o reacţie prin care se interzice un act fiziologic (cu substrat mai profund, de  mai multe ori, este adevărat) unui copil sau unui adult mai întâi mai mult din nevoia persoanei martore de a finaliza o situaţie care o tulbură peste măsură şi cu care nu ştie ce să facă. Uneori urmează întrebarea "De ce plângi?" care arată o oarecare preocupare pentru persoana carte plânge. întrebare la care probabil că nu se aşteaptă un răspuns.. cel puţin nu în scurt timp (pentru că este nevoie ca persoană să se oprească mai întâi din a plânge, desigur).  Se plânge din multe motive sau din aproape niciun motiv.  Dacă se afla motivul şi cel puţin pare a fi unul întemeiat, se livrează sfaturile cu convingerea că vor"salva situaţia pentru toţi: "Fii curajoasă(curajos) !",  "Eşti puternic(a), nu tr