Treceți la conținutul principal

Like!

Puterea lui NU vs.DA




Oamenii sunt fiinţe sociale care se dezvoltă reciproc. Este în natura noastră să percepem importantă interacțiunea reciprocă și intr-ajutorarea din punct de vedere social. Cuvântul NU seamănă cu o confruntare care amenință o legătură potențială. Dar când spunem DA uşor avem tendința să ne pierdem timpul şi energia.


Puterea ascunsă a lui NU


Îți propun un everciţiu al memoriei. Ți s-a întâmplat să refuzi cererea cuiva apropiat de a-l ajuta pentru că ai propriile scopuri de la care refuzi să fii deviat? Dacă da, ce ai simțit făcând asta și cum a fost primit „nu-ul” tău? (nu trebuie să-mi răspunzi mie, este suficient să faci asta pentru tine). Indiferent dacă este trivial sau chinuitor, fiecare din aceste momente este un exercițiu pentru acea putere puţin înțeleasă, și anume, puterea lui NU.

Personal, am spus NU şi în situaţii care s-ar considera "oportunităţi remarcabile" (observi ghilimelele, da?). Din ce motive? Incapacitate şi nerezonanţă cu nevoile personale. Ce a existat prima dată, a nu dori sau a nu putea? Aceasta este întrebarea! Cum  a fost receptat refuzul? Printre altele, ca încăpăţânare dar nu o mai lungesc inutil. 

Vine un moment când spui "Nu mă suna" , „Nu conta pe mine” și, în sfârșit, spui asta serios.
Probabil că nu suntem conștienți de intensitatea forței lui NU deoarece, în parte, este ușor de confundat cu NEGATIVITATEA. Ele sunt stări psihologice distincte.

Mulți dintre noi avem o tendință de a ne concentra mai mult pe aspectele negative decât pe cele pozitive la noi înșine, la alții și la viață („negativity bias”).

Pe când negativitatea este o atitudine continuă, NU este un moment de alegere clară. Anunță, oricât de indirect, ceva afirmativ despre tine, de exemplu:

  • "Nu voi semna" pentru că nu este adevărul meu.
  • "Nu mă voi implica pentru că nu mă regăsesc în proiectul tău/ pentru că sunt angajat într-un proiect important al meu.
  • "Nu, mulțumesc", pentru că s-ar putea să te simți rănit dacă renunț la invitația ta, dar nevoile mele au prioritate.
etc.

NU este o afirmare a sinelui, o recunoaștere a responsabilităţii personale. 
Crezi și tu că în timp ce fiecare dintre noi interacționează cu ceilalți și valorifică aceste relații, nu ne permitem mereu să fim influențați de ei? A putea spune NU cu lejeritate ar putea fi și un indicator al maturităţii relaţiei: limita se afla aici acum cu tine/ voi.

Cele două feţe ale lui NU

  • NU pe care îl întoarcem spre noi înșine în lupta cu autocontrolul și auto-disciplina. Este modul de a ne gestiona prioritățile.
  • NU care creează limitele și diferenţierea între noi și ceilalți începând cu anii copilăriei mici.

Puterea evidentă a lui DA

Sunt multe de spus despre puterea lui DA care sprijină:

  •  asumarea riscurilor,
  •  curajul,
  •  abordarea deschisă a vieții.

A spune  NU poate că nu este ușor. 

Cum să spui NU?

O tehnică este strategia de refuz. Un studiu a constatat că spunând "nu", spre deosebire de "nu pot", a permis participanților să identifice angajamentele nedorite.



În timp ce "nu pot" suna ca o scuză care este în dezbatere, "nu" implică faptul că ai stabilit anumite reguli personale, sugerând convingere și stabilitate. Și din moment ce este personal, se menține cel mai probabil și conexiunea socială pe care o doresc oamenii.


Deci

Utilizat cu înţelepciune, NU este un instrument de integritate şi un scut împotriva exploatării. Adesea este nevoie de curaj să se spună NU. Este greu să-l primești dar stabilirea limitelor echilibrează și eliberează.




Referinţe selective:


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Rolul culorii în mediile pentru promovarea sănătății 1

  Sursa imaginii: https://www.pexels.com/photo/abstract-painting-1595649/ Puțină biologie… teoria fără de care practica nu ar fi posibilă Culoarea este o parte a prcesului percepției din mediul înconjurător în funcţie de diferenţele de lungimi de undă ale luminii. Culoarea este percepută de ochi și interpretată de creier. Perceperea culorii este un proces complicat care implică atributele sursei de lumină, textura suprafețelor și interpretări neurologice. Lumina se reflectă pe suprafețe și transmite un răspuns electrochimic la ochi, care se traduce în culoare în creier. Sunt suprafețe colorate diferite separate printr-un model diferit de semnale neuronale care sunt generate de receptorii de culoare din retina ochiului. Culoarea este un factor fundamental în designul de mediu. Oamenii consideră adesea răspunsul la culoare ca fiind instinctiv și simplu, dar implică o interacțiune foarte complexă între lumina, ochi și creier. Rolul culorii este important nu doar pentru că influenţează

Cine ești, cine sunt?

Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi  despre asta. Pentru un timp oamenii fac parte constitutiv ă  din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale.  Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează  atunci viețile voastre interioare coexstă.... un timp.  Dacă timpurile voastre se sincronizează  atunci viețile voastre interiare coexstă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar.  Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși? \

Decizia

Vin uneori momentele Acelea .... Acelea, le ştim cu toţii.Pot fi chiar toate, de ce nu?  Atunci când sim ţi  nu ştiu ce în stomac şi devine şi mai clară relaţia dintre minte şi corp.  Atunci când luarea unei decizii se impune cu desăvârşire. Nu suportă amânare, fie şi subiectiv (de fapt, de cele mai multe ori mai întâi subiectiv). O răscruce nu de vânturi, ci de gânduri se prezintă în faţa ochilor  ş i a minţii, de fapt în faţa fiinţei pe de-a-ntregul. O răscruce cu toată ambivalenţa ei de 2 c ă i sau mai multe. Să rămâi pe loc sau să înaintezi şi-n ce fel ? Ce să faci ? Sa  î ncepi cu conceptualizarea  rămasului pe loc  şi  a  înaint ării  şi implica ţii sau s ă   r ă mai indiferent (la tine  însuți )? Acestea sunt întrebările.