Treceți la conținutul principal

Ce se intamplă in creier atunci când practici un sport extrem ?



A nu se înţelege că în fotografia de mai sus este ilustrat un sport extrem, chiar extrem.. sau depinde despre ce intensităţi vorbim şi despre cine este practicantul.
Adevarul este ca m-am aflat intr-o situatie similara,  reflectand astfel dupa un timp:

" Atunci când trăieşti o stare, abia după ce ai fost eliminat din carnea, din fibrele ei poţi să o numeşti. 
Doar când eşti la marginea şi nu în combustia ei poţi descrie detaşat şi obiectiv ce ţi s-a întâmplat (dacă, şi atunci). 
Totuşi, cu greu vei înţelege în ce fel ai avut impresia cu totul subiectivă că s-a întâmplat mai mult în două zile decât în viaţă ta de până atunci."
Acum.... 
Deci

Ce simţi atunci când practici un sport extrem ?
Ce simţi înainte şi ce după ?
Cunoşti pe cineva care practică aşa ceva ?
Ţi-ai pus vreodată astfel de întrebări în încercarea de a empatiza sau….  i-ai adresat vreodată astfel de întrebări ?

Sporturile extreme sunt explorate în mod tradiţional dintr-o perspectiva de asumare de riscuri care presupune adesea că participanţii nu simt frică .

Totusi,  s-a arătat că frica intensă a participanţilor de sporturi extreme a fost integrată şi experimentată ca un eveniment care ar putea fi constructiv şi semnificativ în viaţa lor. Astfel, potenţialul transformativ ar putea fi benefic sănătăţii.

Ce se întâmplă în creierul unor astfel de persoane (poate si- ntr- al tău)? Să fie doar chimie (de exemplu, eliberare de dopamine ) ?

Explicaţii în literatură de specialitate pentru căutătorii de senzaţii (sensation-seekers) au fost multe şi variate, de la o trăsătură de personalitate uneori patologică până la funcţionarea defectuoasă  a unei gene.
Mai de curând decat SCS a fost realizată o singură scală, numită "Căutarea impulsivă de senzații" - CIS (în cadrul Zuckerman and Kuhlman’s Personality Questionnaire - ZKPQ), care este o combinație de itemi care măsoară tendința de a acționa fără un plan preliminar și alte adaptări ale itemilor din SCS care verifică nevoia generală de excitare fără a se menționa interese sau activități specifice. (Zuckerman, 2001). CS și CIS au fost corelate semnificativ cu factorul "Căutare de noutate" (CN) din cadrul "Temperament and Character Inventory" a lui Cloninger (Zuckerman si Cloninger, 1996). Măsurarea CS și CN au arătat legături puternice ale acestora cu comportamentul antisocial, personalitatea antisocială și abuzul de substanțe (Zuckerman si Cloninger, 1996). Finn și colab. (2000) și Finn (2002) definesc un factor numit căutare de excitație (excitement seeking), care se manifestă prin emoții pozitive atunci când persoana se află în situații unde activitățile sunt mai puțin predictibile și unde există oportunități pentru angajarea în anumite activități apetitive cum ar fi activități sexuale (flirt, contact sexual), consum de alcool sau droguri și activități sociale care sunt puțin predictibile. Căutarea de excitație este echivalentă combinației dintre factorii Dezinhibiție și Susceptibilitate la plictiseală și a fost asociat mai mult decât ceilalți factori din SCS cu consumul de alcool


Ce spunea Marvin Zuckerman , unul dintre părinţii moderni ai teoriei căutării de senzaţii ?



https://www.sciencedaily.com/releases/2016/04/160405182931.html

https://www.weforum.org/agenda/2016/07/this-is-what-happens-in-your-brain-when-you-take-a-risk/utm_content=buffer6a344&utm_medium=social&utm_source=twitter.com&utm_campaign=buffer 

Postări populare de pe acest blog

Retrospectiva unui an mixt

  Nu obișnuiesc să mă gândesc la trecut prea des, nu prea ruminez, în termeni psihologici cu excepția momentelor când amintirile vin la mine, nu intruziv cum se întâmplă în patologii. Acum a fost unul din acele momente influențată și de evenimentele din exterior mai mult decât alte dăți, recunosc. Am să încep cu un clișeu prin a spune că acest an a fost un an cu de toate: cu dezamăgiri și cu revelații despre unele adevăruri mai mult individual pentru că adevărul nu interesează masele, colectivul.. Cu o perspectivă asupra lucrurilor ce pot părea cel puțin tragice m -am desprins din contexte, de oameni cu care nu mă mai asemănam din considerente subiective, desigur. .,N-am rămas „agățată” de grup(cum nu s-a întâmplat niciodată, dealtfel) sperând beneficii cel puțin emoționale, ca alți cunoscuți. Documentarul realizat de Recorder care a inflamat societatea, dar a și informat-o în privința corupției de statut și nu doar în multe domenii mi-a confirmat ceea ce știam demu...

Dizabilități motorii în SM

  Scleroza multiplă este o afecțiune neuroinflamatorie a SNC asociată cu pierderi neuroaxonale ireversibile semnificative, ducând la dizabilitate permanentă. Prin urmare, există o nevoie urgentă de markeri in vivo ai pierderii axonale pentru utilizare în monitorizarea pacienților sau ca puncte finale pentru studiile clinice cu agenți neuroprotectori. Ce sunt "markerii in vivo"? Markerii in vivo sunt indicatori biologici sau semnale măsurabile (cum ar fi proteinele, genele sau semnalele imagistice) care dezvăluie procese normale sau anormale, stări de boală, răspunsuri la tratament sau activități celulare în cadrul unui organism viu, permițând monitorizarea neinvazivă a stării de sănătate, a progresiei bolii (cancer, inflamație) sau a efectelor medicamentelor în timp, utilizând tehnici de la analize de sânge (biomarkeri precum MPO) la imagistică avansată (PET, RMN) și raportori genetici. Probleme de mișcare în scleroza multipl ă SM poate cauza probleme de mișcare, echilibru și...

Mitologia vindecătorului suferind

  Inspiratia pentru acest articol  a fost cartea " Vindecătorul rănit :  Povești de viață, mit și realitate" de  Rhona M. Fear  ,  o carte structurată pe bazele unei cercetări calitative a autoarei căreia nu-i  voi face o recenzie.  Am decis să caut personal despre acest subiect și rezultatele se află în acest articol  care  î mi confirm ă  opinia despre acest subiect. Mitul vindecătorului rănit, popularizat de Carl Jung , provine din mitul grecesc al lui Chiron , un centaur nemuritor care, în ciuda faptului că a fost otrăvit de o rană incurabilă, și-a folosit imensele cunoștințe despre medicină și suferință pentru a deveni un vindecător legendar pentru alțîi, întruchipând ideea că durerea personală poate deveni o sursă de empatie profundă și putere vindecătoare pentru cei care au suferit. Acest arhetip descrie indivizi cum ar fi medici, terapeuți sau mentori ale căror răni profunde, traume sau boli...