Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

  Se vorbeşte/scrie destul de mult în media despre efectele negative ale basmelor/poveştilor pentru copii asupra copiilor, ba chiar asupra viitorilor adulţi (nu cunosc vreun studiu longitudinal pe acest subiect).  Fie că este vorba despre modele de moralitate în asocierile frumos-bun, stereotipuri de feminitate, masculinitate.  Se vorbeşte/scrie destul de mult în mediul public despre efectele dezastruoase ale basmelor/poveştilor pentru copii asupra copiilor, ba chiar asupra viitorilor adulţi (nu cunosc vreun studiu robustpe acest subiect).  Nu discut acum faptul că unele  povești pentru copii nu au fost de fapt create pentru copii, ci pentru adulți. Fie că este vorba despre modele de moralitate în asocierile frumos-bun, stereotipuri de feminitate, masculinitate și roluri sociale. Mă aflu în ipostaza de a fi fost o asiduă „consumatoare” a poveștilor video Disney create dpa vechi povesti pentu copii.de mic copil.  Nu-mi amintesc să fi avut angoase existenţiale pe temele mai sus amintite,

  Psihologii au sugerat că cercetătorii ar trebui să abordeze munca lor cu o minte umilă. Acest mod de gândire, sau umilința intelectuală, ar putea ajuta la restabilirea încrederii în științele sociale în urma revelațiilor că munca originală este adesea imposibil de reprodus.     Hoekstra și Vazire , de la Universitatea melbourne din Australia, propun oamenilor de știință să fie dispuși să recunoască faptul că s-ar putea să greșească, ceea ce psihologii numesc "umilință intelectuală". Această abordare umilă se extinde dincolo de transparență, scriu autorii. "Deținerea limitările noastre ... implică un angajament de a le pune în prim plan, de a le lua în serios și de a le accepta consecințele.     Psihologii au arătat că umilința intelectuală îi ajută pe oameni:   să învețe de dragul învățării,   are potențialul de a reduce polarizarea politică și   încurajează oamenii să interogheze știrile pentru dezinformare.     O abordare umilă ar putea ajuta, de asemenea, la resta

  Ce caută un astfel de subiect pe acest blog, te vei întreba poate, cititorule.  De ce m-am hotărât să scriu  acum  despre asta?  Cumva "m-am lăsat de" psihologie, de fotografie şi de umor? Nicidecum, nici eu nu m-am dezis de ele, nici ele de mine. Atunci? Mi-am propus să scriu un articol despre ce scrie-n titlu dintr-un motiv simplu, anume: A m citit de câțiva ani în mediul online, pe diverse site-uri despre cărți & articole de psihologie, așa numitele recenzii de carte care au fost acceptate pentru publicare fără prea multă critică prealabilă, ignorând rigoarea realizării unui astfel de proiect. Despre aceste rigori eu mai citisem. Mi se păreau pure rezumate ale cărții fără nicio opinie critică a recenzorului.. cum mintea mea este acerbă după cunoaștere din surse de calitate și are încredere în documentarea unor oameni care cunosc mai multe decât mine, am început să caut. După ce criterii am făcut aceasta comparaţie? După informaţiile pe care le voi cita mai jos care p