Prezint aici exemple preluate din diferite domenii ale științelor vieții contemporane. Fiecare domeniu are o cercetare științifică de ultimă generație și fiecare a fost recunoscută în mod explicit de către cercetătorii practicanți ca o contribuție utilă la știință. Aceste și alte exemple arată că contribuția filosofiei poate lua cel puțin patru forme: clarificarea conceptelor științifice, evaluarea critică a presupunerilor sau metodelor științifice, formularea de noi concepte și teorii și promovarea dialogului între diferite științe, precum și între știință și societate.
Influențele asupra științei cognitive
Studiul cognitiv și al neuroștiinței cognitive oferă o ilustrare izbitoare a influenței profunde și de lungă durată a filosofiei asupra științei. La fel ca în cazul imunologiei, filosofii
au formulat teorii și experimente influente, au contribuit la inițierea unor programe de cercetare specifice
au contribuit la schimbări de paradigmă.
Dar amploarea influenței depășește cazul imunologiei. Filosofia a avut o parte în trecerea de la comportament la cognitivism și computationalism.
Poate cea mai vizibilă a fost teoria modularității minții, propusă de filosoful Jerry Fodor (10). Influența sa asupra teoriilor arhitecturii cognitive.
Teoria minții
Teoria minții (ToM) este un termen popular din domeniul psihologiei ca o evaluare a gradului de capacitate individuală a unui om pentru empatie și înțelegere a celorlalți.
ToM este unul dintre tiparele de comportament care este în mod obișnuit prezentat de mintea oamenilor neurotipici, aceea fiind capacitatea de a atribui - altora sau propriei persoane - stări mentale precum credințe, intenții, dorințe, emoții și cunoaștere. Teoria minții drept capacitate personală este înțelegere a faptului că alții au credințe, dorințe, intenții și perspective care sunt diferite de ale propriei persoane.
Posedarea unei teorii funcționale a minții este considerată crucială pentru succesul în interacțiunile sociale zilnice ale omului și este utilizată atunci când analizăm, judecăm și deducem comportamentele altora. Deficiențele pot apărea la persoanele cu tulburări ale spectrului autist, tulburări de alimentație, genetice, schizofrenie, tulburări de hiperactivitate cu deficit de atenție etc.
Sarcina falsei-credințe a lui Dennett constituie un alt exemplu cheie al impactului filosofiei asupra științelor cognitive. Filosoful Daniel Dennett a fost primul care a conceput logica de bază a acestui experiment ca o revizuire a unui test folosit pentru evaluarea teoriei minții.
Sarcina testează capacitatea de a le atribui celorlalți credințe pe care cineva le consideră false, ideea cheie fiind că gandirea despre credințele false ale altora, spre deosebire de credințele adevărate, necesită conceperea ca alte persoane au reprezentări mentale diferite de cele proprii și de la așa cum este lumea de fapt. Prima sa aplicație empirică a fost în 1983, într-un articol al cărui titlu, „Credințe despre credințe: reprezentarea și funcția de constrângere a credințelor greșite în înțelegerea înșelăciunii copiilor mici”, este în sine un tribut direct adus contribuției lui Dennett.
http://www.fitelson.org/confirmation/reasoning_adler_rips.pdf#page=890
https://thepsychologist.bps.org.uk/jerry-fodor-1935-201
https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/0010027783900045