Treceți la conținutul principal

Like!

Nu am timp!




Acest articol va fi despre iluzia (da, îndrăznesc să spun că este o iluzie, de multe ori) de a fi ocupat și despre accente narcisico-histrionice pe care nu le voi documenta aici. Mai spun, cum au mai spus-o și alţîi înaintea mea, că să înveţi să spui "nu" este o condiţie esaenţială, chiar identitară în viaţă. 


Unii oameni se declară a fi atât de ocupați încât nu-și mai exercită nici acțiunile cu care la un moment dat mai mult s-au auto-ocupat.
Cu ce alegi să-ți ocupi timpul prețios din singură viață pe care o ai? Alegi sau îi lași pe altcineva să o facă în locul tău? Dacă o faci tu mergi până la capăt în deciziile luate de tine? Adică le respecți însemnând că te autorespecti mai întâi pe ține? Nedorind să țîn acum vreun discurs cutenta moralistă, voi continuă cu câteva observaţîi din viața mea cea de toate zilele.

Nu am timp!” este exclamaţia din minteași din vocile celor mai mulți dintre noi. Aici există și câteva variaţiuni cu subînţeles sau subtile:nu am timp dar mi-ar plăcea,etc. Mi-am amintit chiar acum de articolul scris mai demult  despre asta

 (https://mihaelaabagiu.blogspot.com/2018/08/puterea-lui-nu-vsda.html/) Aici mă refer la o responsabilitate deja aleasă de ține și nude alții pentru ține, deci asumată deja. Mai există variaţiunea cu tente grandomane” Eu sunt ocupat (ă) acum cu ceva mult prea important pentru a-mi dispersa atențiă spre altceva etc.

Deci ce și cum alegi să faci? Reușeșți să faci o selecție cel puțîn rezonabilă dacă ai mai multe variante? Poate chiar să renunți la unele, informat?La ce criterii de selecție te-ai gândi?
Dacă-ţi reevaluezi propriile valori şi motivații, este posibil să-ţi justifici rezonabil replică 

"Nu am timp!" Mai corect ar fi "Nu am timp pentru asta!" Te invit să parcurgi referințele & video pentru mai multe informații despre cum să-ți gestionezi timpul.


https://www.researchgate.net/publication/228664480_A_Review_of_Time_Management_Literature

https://www.psychologytoday.com/us/blog/shrink/201207/four-words-we-should-never-say-again-i-dont-have-time


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Odată ca niciodată

Ea vea pantofi mici   ş i   ro ş ii   l ă cui ţ i, de o m ă rime aproximativ ă   cu ce înc ă l ţ a ea de obicei.  Dar num ă rul de la pantofi era un am ă nunt neglijabil, oricum nu un obstacol pentru ce urma s ă   se întâmple. Important ă   era   ocazia   pentru care îi alesese dintr-un magazin f ă r ă   prea multe variante de m ă rimi la ace ş ti pantofi, în orice caz. Nu conta dificultatea de a coborî aproape un etaj cu ei, mai mult împiedicându-se în vârfurile acestor pantofi cam mari, dar   ro ş ii . Culoarea devenea esen ţial ă . Cu atât mai pu ţ in cum ar fi reu ş it s ă   parcurg ă  câ ţ iva metri pe asfalt nu o interesa. S ă   nu mai vorbim despre  urcatul aceluia ş i etaj in virtutea reversibilit ă ţ ii ac ţ iunilor.. din nou nesemnificativ. Ea, cu pantofii ei ro ş ii, era o Dorothy din vr ă jitorul din Oz, în realitate, ce-i drept. Care realitate? A ei ...

Despre ploaie

Aceasta nu este o recenzie a c ă r ţ ii “Despre ploaie” a lui Martin Page, cum poate v-ar sugera titlul, pentru cunoscatori, ci doar parte din efectul ei ş i… al ploii. Ce facem când plou ă ? Ne ascundem, ne retragem, ne ap ă r ă m de ea ? În general, da. Totu ş i, Martin Page este un pasionat de ploaie (poate ş i tu ?). “Nu-mi amintesc prima mea întâlnire cu ploaia. Cred c ă nu mi-a pl ă cut prea tare atingerea ei rece ş i m ă run ţ it ă . Înve ţ i s ă iu be ş ti ploaia a ş a cum înve ţ i s ă iube ş ti vinul: mai întâi te strâmbi c ă s ă pari diferit ş i cu riscul de a nu- ţ i face cunoscute gusturile. C ă orice iubire adev ă rat ă , ea necesit ă inventivitate ş i o anumit ă experien ţă de via ţă . Cu toate, acestea, nu putem spune c ă ploaia ş i vinul ac ţ ioneaz ă la fel asupra psihicului. Ebrietatea cauzata de vin nu are nevoie s ă fie înv ăţ at ă . Be ţ ia ploii li se ofer ă numai celor care o aleg.” Ce faci atunci când plou ă ? (o alegi ?...

Umorul negru nu este totuşi chiar atât de negru

Ţi s-a întâmplat să fii în preajma unei persoane care glumeşte.... macabru? Ce-ai f ă cut atunci?Eşti chiar tu o astfel de persoană şi îţi place să atragi atenţia celorlalţi în modul acesta?   Nu toată lumea poate înţelege o glumă (am mai scris despre asta pe blog) ş i chiar mai pu ț ini pe cele... întunecate . Râzi la glumele sinistre (poate chiar le creezi?), de ex. despre moarte  sau boal ă, sau  cel puţin te fac să zâmbeşti în timp ce ceilalţi tac, sunt  ş oca ţ i sau poate se simt ruşinaţi chiar de faptul că sunt atunci în apropierea ta?  Într-adevăr, uneori, oamenii pot deveni lipsiţi de orice reacţie şi poate chiar jigni ț i de umorul negru .  La mine, reac ţ iile sunt amestecate. Cu toate acestea, dacă te afli printre pu ț inele  persoane care râd în fa ț a macabrului, situaţia nu este chiar atât de.. neagră..  Cum aşa? Noi cercetări sugerează că oamenii care iubesc glumele întunecate au un nivel crescut al i...