Treceți la conținutul principal

Like!

Nu am timp!




Acest articol va fi despre iluzia (da, îndrăznesc să spun că este o iluzie, de multe ori) de a fi ocupat și despre accente narcisico-histrionice pe care nu le voi documenta aici. Mai spun, cum au mai spus-o și alţîi înaintea mea, că să înveţi să spui "nu" este o condiţie esaenţială, chiar identitară în viaţă. 


Unii oameni se declară a fi atât de ocupați încât nu-și mai exercită nici acțiunile cu care la un moment dat mai mult s-au auto-ocupat.
Cu ce alegi să-ți ocupi timpul prețios din singură viață pe care o ai? Alegi sau îi lași pe altcineva să o facă în locul tău? Dacă o faci tu mergi până la capăt în deciziile luate de tine? Adică le respecți însemnând că te autorespecti mai întâi pe ține? Nedorind să țîn acum vreun discurs cutenta moralistă, voi continuă cu câteva observaţîi din viața mea cea de toate zilele.

Nu am timp!” este exclamaţia din minteași din vocile celor mai mulți dintre noi. Aici există și câteva variaţiuni cu subînţeles sau subtile:nu am timp dar mi-ar plăcea,etc. Mi-am amintit chiar acum de articolul scris mai demult  despre asta

 (https://mihaelaabagiu.blogspot.com/2018/08/puterea-lui-nu-vsda.html/) Aici mă refer la o responsabilitate deja aleasă de ține și nude alții pentru ține, deci asumată deja. Mai există variaţiunea cu tente grandomane” Eu sunt ocupat (ă) acum cu ceva mult prea important pentru a-mi dispersa atențiă spre altceva etc.

Deci ce și cum alegi să faci? Reușeșți să faci o selecție cel puțîn rezonabilă dacă ai mai multe variante? Poate chiar să renunți la unele, informat?La ce criterii de selecție te-ai gândi?
Dacă-ţi reevaluezi propriile valori şi motivații, este posibil să-ţi justifici rezonabil replică 

"Nu am timp!" Mai corect ar fi "Nu am timp pentru asta!" Te invit să parcurgi referințele & video pentru mai multe informații despre cum să-ți gestionezi timpul.


https://www.researchgate.net/publication/228664480_A_Review_of_Time_Management_Literature

https://www.psychologytoday.com/us/blog/shrink/201207/four-words-we-should-never-say-again-i-dont-have-time


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Rolul culorii în mediile pentru promovarea sănătății 1

  Sursa imaginii: https://www.pexels.com/photo/abstract-painting-1595649/ Puțină biologie… teoria fără de care practica nu ar fi posibilă Culoarea este o parte a prcesului percepției din mediul înconjurător în funcţie de diferenţele de lungimi de undă ale luminii. Culoarea este percepută de ochi și interpretată de creier. Perceperea culorii este un proces complicat care implică atributele sursei de lumină, textura suprafețelor și interpretări neurologice. Lumina se reflectă pe suprafețe și transmite un răspuns electrochimic la ochi, care se traduce în culoare în creier. Sunt suprafețe colorate diferite separate printr-un model diferit de semnale neuronale care sunt generate de receptorii de culoare din retina ochiului. Culoarea este un factor fundamental în designul de mediu. Oamenii consideră adesea răspunsul la culoare ca fiind instinctiv și simplu, dar implică o interacțiune foarte complexă între lumina, ochi și creier. Rolul culorii este important nu doar pentru că influenţează

Cine ești, cine sunt?

Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi  despre asta. Pentru un timp oamenii fac parte constitutiv ă  din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale.  Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează  atunci viețile voastre interioare coexstă.... un timp.  Dacă timpurile voastre se sincronizează  atunci viețile voastre interiare coexstă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar.  Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși? \

Decizia

Vin uneori momentele Acelea .... Acelea, le ştim cu toţii.Pot fi chiar toate, de ce nu?  Atunci când sim ţi  nu ştiu ce în stomac şi devine şi mai clară relaţia dintre minte şi corp.  Atunci când luarea unei decizii se impune cu desăvârşire. Nu suportă amânare, fie şi subiectiv (de fapt, de cele mai multe ori mai întâi subiectiv). O răscruce nu de vânturi, ci de gânduri se prezintă în faţa ochilor  ş i a minţii, de fapt în faţa fiinţei pe de-a-ntregul. O răscruce cu toată ambivalenţa ei de 2 c ă i sau mai multe. Să rămâi pe loc sau să înaintezi şi-n ce fel ? Ce să faci ? Sa  î ncepi cu conceptualizarea  rămasului pe loc  şi  a  înaint ării  şi implica ţii sau s ă   r ă mai indiferent (la tine  însuți )? Acestea sunt întrebările.