Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

Aceasta a fost mini-călătoria cea mai contrastantă emoţional din ultimul timp. A debutat cu o explorare de nevoie nu a falezelor maritime, ci în căutare de super-market-uri la ora 4 p. m. pentrtu că arta nu te hrăneşte decât metaforic. Un prilej de a descoperi Locuri feerice. M-am bucurat să mă hrănesc și cu arta, după celălalt tip de hrană, prânzul. Totul a continuat cu o feerie a pescăruşilor și a sunetelor tânguitoare, a algelor, a valurilor în aroma sărată și cu atingeri solare și de briză. S-a finalizat cu o furtună maritimă apologetica de te lua vântul de tot.

Timpul trece și nu se mai întoarce. Aceasta e aproape o axiomă euclidiană despre timp și spațiu pe care oricine o cunoaște și nimeni nu are nevoie de o demonstrație sau argumentare. A vrnit toamna și amintirile se năpustesc în în ritmul și cu zgomotul picăturilor unei ploi repezi. Conştientizezi tot mai mult puterea prezentului, a clipei care nu se repetă. 9 septembrie, întâia zi de școalaă.Mă copleşeşte brusc o tristeţe temporară, parcă o melancolie venită din neant care și dispare la fel de brusc cum a apărut. Nu prea caut explicații, nu o țin în prezent întrucât nu resimt vreo conotaţie dramatico-emoțională și de niciun alt fel. Nu-mi atrage prea mult atenția momentul, nu porea-l găsesc ofertant . Sunt sigură că unii (să nu spun totuși prea mulți) psihologi, cu precădere psihanalişti, s-ar grăbi să interpreteze ca o copilărie adusa-n prezent. Alții s-ar putea să mă invite la o analiză, poate chiar transgenerațională. Aș răspunde complezent și prea politicos cu un „nu, mulț...

Trupul ei este un sanctuar al emoţiilor și al amprentelor, al facerii,  desfacerii  și nefacerii, al posibilului și imposibilului, dar îmbinate atât de strâns ca nici nu mai știi care-s care. Are încrustate-n trup  autostrăzi cu sens..unic, care duc și aduc oriunde și de oriunde, dar nu pe oricine/orice. Trebuie străbătute cu grijă și fineţe fibrele corpului acesta, conectate cu fragilitatea creierului. Rândurile de mai jos nu prea sunt citate-n opere. Cum trăim în epoca în care cărțile se scriu după cărți, de data aceasta eu am unic ghid aproape gândirea mea. Ce ne sunt corpurile? Au fost, repudiate în cultura occidentală în raport cu spiritul, "sufletul"(o noţiune goală de conţinut , în opinia mea.. nu înseamnă nimic)Deci  ce ne sunt corpurile? O grămada de oase, muşchi tendoane, trăiri, tristeţi, bucurii, disperare și extaz. Nu, nu sunt metafore. Poate că te surprinde cum amestec materialul cu imaterialul enumerând. Mai porți în și sub pielea ta...