De ce faci fapte bune?

Ce este altruismul? (da, despre asta este acest articol)

Tu ai auzit despre altruism? Cum crezi sau ai observat că se comportă o persoană altruistă şi când? 

Cam multe întrebări? Să vedem încercările de a răspunde acestor întrebări.... de-a dreptul existenţiale (la cea despre tine doar tu vei putea răspunde, desigur)!

O definire generală a altruismului sugerează că altruismul se referă la un motiv pentru comportamentul de a oferi ajutor care are în primul rând scopul de a aduce beneficii altei persoane, vizând puțin sau deloc interesul propriu al celui care oferă ajutorul.

Deci altruismul înseamnă a fi preocupat, a avea grijă de bunăstarea celuilalt fără aşteptarea recunoştinţei sau a vreunei compensaţii sau gratificaţii?

Să fie chiar ca-n definirea generală de mai sus sau există nuanţări ale conceptului de altruism?

De fapt, lucrurile sunt complexe.

Să vedem ce arată studiile.

Una dintre cele mai recente abordări privind altruismul consideră că cel mai adecvat este a privi altruismul la om interdisciplinar. Altruismul este privit dintr-o perspectivă psihologică, neuroştiinţifică, şi evoluţionistă (în scopul clarificării originilor evolutive ale altruismului).

O perspectivă psiho-evoluţionistă a altruismului

Cercetările evoluţioniste au încercat să răspundă întrebărilor privind motivaţia comportamentului altruist.

Printre altele, studiile au arătat că de altruismul pe bază de rudenie beneficiază rudele biologice şi este benefic în ultimă instanţă altruismului din punct de vedere genetic.

Autori precum W.D. Hamilton, în “The Genetical Evolution of Social Behaviour”, E. O. Wilson şi R. Dawkins in “Gena egoistă” au studiat bazele evolutive şi controversele privind altruismul.

Ideea că relaționarea dintre indivizi poate genera evoluția altruismului este discutabilă. 

Au existat chiar diverse discuţii si dezbateri privind acest subiect.

O perspectivă neuroştiinţifică şi socială a altruismului

Altruismul bazat pe reciprocitate se crede că se bazează pe sistemele neuronale subcorticale, unde amigdala joacă un rol principal. Amigdala poate fi un punct de convergenţă deosebit de important pentru altruismul bazat pe îngrijire datorită rolului său dublu de a răspunde la semnale privind vulnerabilitatea infantilă şi suferință.

O altă cercetare privind rolul amigdalei cerebrale în luarea deciziilor sociale arată că fiecare decizie socială pe care o facem necesită o evaluare a potenţialelor beneficii şi a costurilor acţiunilor pentru noi şi pentru ceilalţi. Amigdala are capacitatea de a trimite semnale despre recompensă socială şi despre pedeapsa potenţială.

Într-un alt studiu participanţii au fost examinaţi prin rezonanţă magnetică funcţională (RMN) în timp ce au decis să doneze în mod anonim sau să nu doneze organizaţiilor caritabile.

S-a arătat că sistemul de recompensă este activat prin donaţii la fel ca atunci când se obţin recompense monetare. Zonele creierului care joacă roluri cheie în mecanisme mai primitive de ataşament social şi aversiune, mediază deciziile de a dona sau de a nu dona. 

Perspectivele actuale privind neurobiologia altruismului sugerează că altruismul îşi are originile in structura motivaţională a creierului social. Acest lucru este confirmat de evoluţia socială a cooperării, in care un rol important il are un hormon conservat evolutiv.

Mai multe detalii, in referinţe!

Cum favorizează structura creierului bunătatea faţă de ceilalţi?

Mai jos se prezintă dovezile din neuroştiinţă cu consecinţe şi implicaţii asupra modului în care gândim şi ne comportăm.
De exemplu, “The Altruistic Brain: How We Are Naturally Good”  (Creierul altruist: cum suntem in mod natural buni) reprezintă o recenzie a celor mai importante cercetări în ceea ce priveşte modul  (unde, când şi cu cine?) în care oamenii se comportă altruist.

Poate că dacă ai ajuns aici cititorule, ţi-ai dat deja seama care sunt concluziile, totuşi le voi enumera:

1. conceptul de altruism a fost abordat din perspective multiple: psihologice, sociale, evoluţioniste şi neuroştiinţifice, interdisciplinar deci este....Complex.
2. altruismul pe bază de rudenie este cea mai acceptată explicaţie a evoluţiei altruismului, existând totuşi controverse.
3. te-ai putea aştepta de la persoana cu care ai fost altruist/ă să fie altruistă la rândul său faţă de tine
4. altruismul activează centrele creierului care sunt asociate cu plăceri primitive şi egoiste.
5. altruismul activează anumite zone cerebrale care afectate, ar putea afecta şi motivaţia altruistă

Totuşi, este nevoie de mai multe cercetări care să documenteze procesele comportamentului altruist.

Referinţe selective:

https://onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.1002/wcs.1377

https://www.amazon.com/Applied-Evolutionary-Psychology-Craig-Roberts/dp/0199586071

https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/0022519364900384

http://www.uvm.edu/pdodds/files/papers/others/1964/hamilton1964a.pdf

https://lirias.kuleuven.be/bitstream/123456789/69591/1/foster_etal_tree_2006_kin_selection_key_to_altruism.pdf

http://www.pnas.org/content/112/52/16012

http://www.pnas.org/content/103/42/15623

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/27752721

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4364081/

https://www.amazon.com/Altruistic-Brain-How-Naturally-Good/dp/0199377464