Treceți la conținutul principal

.

.

Când prea mult chiar este prea mult ? Emoţiile pozitive şi intensitatea lor


Cercetarea ştiinţifică a dezvăluit cum emoţiile pozitive precum fericirea sunt.. pozitive, au efecte benefice. Este cumva la modă să fii fericit/ă sau să- ţi doreşti să devii fericit/ă.

"Vânezi" şi tu fericirea ?

A devenit un subiect atât de popular,  generând o industrie de speakeri motivaţionali, psihoterapeuţi şi întreprinderi de cercetare (mai multe, în referinţe) !

S-au scris cărţi cu reţete despre cum să înveţi fericirea, de multe ori fără a te informa că nu este suficientă voinţa, motivaţia, fiind implicaţi şi alţi factori, ca de exemplu, cei genetici.

În orice caz, să presupunem că eşti una dintre persoanele fericite, cu potenţial pentru fericire.
Cât de fericit/ă îţi este benefic să fii ? 
Când a fi prea fericit te poate face .. nefericit/ă ? 
Este posibil aşa ceva ?
Există o latură întunecată a fericirii ?

Asta s-au întrebat şi cercetătorii care au studiat acest aspect al fericirii.
Poate fericirea să ducă la rezultate negative atunci când este experimentată
prea intens ?
În sprijinirea acestei posibilităţi au existat cercetări care au argumentat că niveluri excesive ale oricărei stări mentale sau experienţe,  inclusiv fericirea, pot fi nedorite şi nesănătoase.

Fericire patologică

Fericirea este sănătoasă şi adaptivă până la un punct, dar, ca-n orice, necesită echilibru. Contrastul emoţiilor negative este vital pentru menţinerea stabilităţii interne.
În cantităţi maniacale, adică excesive ca intensitate, fericirea este legată de creşterea comportamentelor de asumare a riscurilor, cum ar fi jocurile de noroc, consumul de substanţe etc.

Cercetări mai noi, contra- intuitive cu aşteptarea generală, sugerează că fericirea nu are întotdeauna efecte adaptative. De exemplu, cercetătorii au abordat această nouă perspectiva într-o meta-analiză care se axează pe faţetele potenţial dezadaptative ale fericirii cu următoarele concluzii:

·        fericirea ar putea fi dezadaptivă în contexte nepotrivite, de exemplu, un mediu nesigur, când ar fi mai funcționale emoții cum ar fi frica sau furia.
·        urmărind fericirea ca pe un scop în sine, în mod paradoxal, duce la o diminuare generală a fericirii.
·        anumite "tipuri" de fericire pot fi inadecvate contextual din punctul de vedere al valorilor culturale ale societății.

Mai multe, in referinţe:

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Selfie

Social media este expresia exhibiționismului nostru. Imaginea și informațiile de pe de profil se schimbă frecvent parcă încercând o perfectizare absolută a momentului prezent. Mai vedem în viitor...  Poate că și dorința de a comunica într-o lume în care nimeni nu te ascultă (mergi la psiholog, psihoterapeut!) un conținut veridic într-o lume a fake-news-urilor și a anonimatului social (excepțiile fac influencerii, desigur) stă la baza acestui tfenomen. Peste decenii, poate va există cineva genial probabil dintr-un post post n post modernism care va explică ce ni se întâmpla acum dincolo de ”studiile” din psihologie absolut critice  cu convingerea că au dreptate. Un fapt clar este că sfera esteticii a ajuns să joace un rol din ce în ce mai important în lumea de astăzi, modelând fiecare aspect al culturii noastre contemporane și al vieții de zi cu zi, de la practicile noastre de consum, la modul în care folosim internetul și întregul stil de viață. Cuvântul anului din ...

Decizia

Vin uneori momentele Acelea .... Acelea, le ştim cu toţii.Pot fi chiar toate, de ce nu?  Atunci când sim ţi  nu ştiu ce în stomac şi devine şi mai clară relaţia dintre minte şi corp.  Atunci când luarea unei decizii se impune cu desăvârşire. Nu suportă amânare, fie şi subiectiv (de fapt, de cele mai multe ori mai întâi subiectiv). O răscruce nu de vânturi, ci de gânduri se prezintă în faţa ochilor  ş i a minţii, de fapt în faţa fiinţei pe de-a-ntregul. O răscruce cu toată ambivalenţa ei de 2 c ă i sau mai multe. Să rămâi pe loc sau să înaintezi şi-n ce fel ? Ce să faci ? Sa  î ncepi cu conceptualizarea  rămasului pe loc  şi  a  înaint ării  şi implica ţii sau s ă   r ă mai indiferent (la tine  însuți )? Acestea sunt întrebările.

Cine ești, cine sunt?

Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi  despre asta. Pentru un timp oamenii fac parte constitutiv ă  din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale.  Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează  atunci viețile voastre interioare coexstă.... un timp.  Dacă timpurile voastre se sincronizează  atunci viețile voastre interiare coexstă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar.  Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși? \