Treceți la conținutul principal

Like!

Când prea mult chiar este prea mult ? Emoţiile pozitive şi intensitatea lor


Cercetarea ştiinţifică a dezvăluit cum emoţiile pozitive precum fericirea sunt.. pozitive, au efecte benefice. Este cumva la modă să fii fericit/ă sau să- ţi doreşti să devii fericit/ă.

"Vânezi" şi tu fericirea ?

A devenit un subiect atât de popular,  generând o industrie de speakeri motivaţionali, psihoterapeuţi şi întreprinderi de cercetare (mai multe, în referinţe) !

S-au scris cărţi cu reţete despre cum să înveţi fericirea, de multe ori fără a te informa că nu este suficientă voinţa, motivaţia, fiind implicaţi şi alţi factori, ca de exemplu, cei genetici.

În orice caz, să presupunem că eşti una dintre persoanele fericite, cu potenţial pentru fericire.
Cât de fericit/ă îţi este benefic să fii ? 
Când a fi prea fericit te poate face .. nefericit/ă ? 
Este posibil aşa ceva ?
Există o latură întunecată a fericirii ?

Asta s-au întrebat şi cercetătorii care au studiat acest aspect al fericirii.
Poate fericirea să ducă la rezultate negative atunci când este experimentată
prea intens ?
În sprijinirea acestei posibilităţi au existat cercetări care au argumentat că niveluri excesive ale oricărei stări mentale sau experienţe,  inclusiv fericirea, pot fi nedorite şi nesănătoase.

Fericire patologică

Fericirea este sănătoasă şi adaptivă până la un punct, dar, ca-n orice, necesită echilibru. Contrastul emoţiilor negative este vital pentru menţinerea stabilităţii interne.
În cantităţi maniacale, adică excesive ca intensitate, fericirea este legată de creşterea comportamentelor de asumare a riscurilor, cum ar fi jocurile de noroc, consumul de substanţe etc.

Cercetări mai noi, contra- intuitive cu aşteptarea generală, sugerează că fericirea nu are întotdeauna efecte adaptative. De exemplu, cercetătorii au abordat această nouă perspectiva într-o meta-analiză care se axează pe faţetele potenţial dezadaptative ale fericirii cu următoarele concluzii:

·        fericirea ar putea fi dezadaptivă în contexte nepotrivite, de exemplu, un mediu nesigur, când ar fi mai funcționale emoții cum ar fi frica sau furia.
·        urmărind fericirea ca pe un scop în sine, în mod paradoxal, duce la o diminuare generală a fericirii.
·        anumite "tipuri" de fericire pot fi inadecvate contextual din punctul de vedere al valorilor culturale ale societății.

Mai multe, in referinţe:

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Rolul culorii în mediile pentru promovarea sănătății 1

  Sursa imaginii: https://www.pexels.com/photo/abstract-painting-1595649/ Puțină biologie… teoria fără de care practica nu ar fi posibilă Culoarea este o parte a prcesului percepției din mediul înconjurător în funcţie de diferenţele de lungimi de undă ale luminii. Culoarea este percepută de ochi și interpretată de creier. Perceperea culorii este un proces complicat care implică atributele sursei de lumină, textura suprafețelor și interpretări neurologice. Lumina se reflectă pe suprafețe și transmite un răspuns electrochimic la ochi, care se traduce în culoare în creier. Sunt suprafețe colorate diferite separate printr-un model diferit de semnale neuronale care sunt generate de receptorii de culoare din retina ochiului. Culoarea este un factor fundamental în designul de mediu. Oamenii consideră adesea răspunsul la culoare ca fiind instinctiv și simplu, dar implică o interacțiune foarte complexă între lumina, ochi și creier. Rolul culorii este important nu doar pentru că influenţează

Cine ești, cine sunt?

Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi  despre asta. Pentru un timp oamenii fac parte constitutiv ă  din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale.  Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează  atunci viețile voastre interioare coexstă.... un timp.  Dacă timpurile voastre se sincronizează  atunci viețile voastre interiare coexstă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar.  Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși? \

Decizia

Vin uneori momentele Acelea .... Acelea, le ştim cu toţii.Pot fi chiar toate, de ce nu?  Atunci când sim ţi  nu ştiu ce în stomac şi devine şi mai clară relaţia dintre minte şi corp.  Atunci când luarea unei decizii se impune cu desăvârşire. Nu suportă amânare, fie şi subiectiv (de fapt, de cele mai multe ori mai întâi subiectiv). O răscruce nu de vânturi, ci de gânduri se prezintă în faţa ochilor  ş i a minţii, de fapt în faţa fiinţei pe de-a-ntregul. O răscruce cu toată ambivalenţa ei de 2 c ă i sau mai multe. Să rămâi pe loc sau să înaintezi şi-n ce fel ? Ce să faci ? Sa  î ncepi cu conceptualizarea  rămasului pe loc  şi  a  înaint ării  şi implica ţii sau s ă   r ă mai indiferent (la tine  însuți )? Acestea sunt întrebările.