Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

Dacă aici am scris despre umorul şi creierul sănătos  şi  invitam la anticiparea continutului acestui articol , acum este despre umor şi tulburări ale creierului. Diverse tulburări ale creierului au fost legate de afectarea înţelegerii sau aprecierii umorului. În afară de relevanţa lor clinică , aceste perturbări pot (ca şi în cazul altor funcţii neuropsihologice complexe) dezvălui substraturi critice care stau la baza creierului. Astfel că interesul a existat demult, realizându-se cercetări timpurii în neurologia umorului care se bazează pe o distincţie anatomică  între emisferele cerebrale dreapta şi stânga. Leziuni care implică emisfera non-dominantă (în special cortexul frontal şi lobul temporal anterior ) de multe ori afectează aprecierea umorului .  Amuzamentul disociază de înţelegerea glumelor , reflectând probabil un deficit mai general în corelarea cognitivă cu cea emoţională adecvată răspunsurilor . Unii pacienţi cu leziuni în emisfera dreapta găsesc

Acolo bucuria se atârn ă pe sârm ă , e aromat ă ş i o zboar ă vântul. Insomnii acute se întâmpl ă odat ă cu strig ă te disperate de p ă s ă ri prinse în metri p ă tra ţ i lâng ă ziduri rezonante. Se substituie  activit ăţ ii ş i afectivit ăţ ii oamenilor. Apoi o mare bucurie se prefigureaz ă prin anticiparea festinului bahic. Acolo, sunt acelea ş i fiin ţ e ş i totu ş i altele. În cârciumi paralele se poart ă lupta dintre om ş i animal. Substitu ţ ia se întâmpl ă curând. Apoi gugu ş tiucii sunt în competi ţ ie cu oamenii: cine strig ă mai tare  ş i mai des ? R ă spunsul este previzibil ş i amar. Be ţ ie peste tot ş i toate. R ă s ă ritul e acum, de Pa ş ti.

Cum reacţionăm în faţa situaţiilor adverse sau cel puţin neplăcute ? Cu ce frecvenţ ă •        “nu se poate” •        “e imposibil” •        “nu cred” au fost replicile monolog din minte ? sau replicile din dialogul cu altcineva în cazul în care situaţia nu a fost considerată mult prea intimă pentru a fi dezvăluită, discutată cu altcineva decât cu propriul eu. Primul pas pentru schimbarea situaţiei este  acceptarea . Ce înseamnă acceptare ? Pe scurt (puţin mai pe larg, aici ), conştientizarea faptului că “e acolo”. Cine ? (poate deja adresez întrebări intuitive deci inutile) Ea, situaţia cu ansamblul ei de emoţii, circumstanţe, persoane. Apoi întrebarea “ce fac acum ?” Din acest moment apar şi posibilele răspunsuri: schimb situaţia, reacţia, stau/ fug, mă gândesc la altceva etc. Dar totuşi, cum ? Prin acordarea de timp pentru a afla ce este de fapt acolo, ce se întâmplă, de exemplu. Apoi continuarea este mult prea individualizată, la fel cum sunt s