Stiluri de învățare

 

Eu învăț mai ușor dacă ascult informația.

Eu, dacă o văd frumos colorată în pagină. Astfel, învăț pagini întregi într- o clipă.

Cititorule,cred că ești familiarizat cu conceptul de “stil de învățare”. Sunt real sau sunt mituri aceste “stiluri de învățare” ?

Chiar așa să fie sau avem încă un mit în domeniul social?

În ultimul secol, conceptul de stiluri de învățare s-a răspândit în întreaga instituție de învățământ și cultură populară. Acest concept afirmă că fiecare are un stil de învățare prin care învață cel mai bine și că materialul prezentat în stilul preferat va fi învățat mai eficient decât materialul prezentat într-un stil mai puțîn compatibil. Denumite și „modalități de învățare”,

• „preferințe de învățare”,

• „stiluri de gândire”, „stiluri de minte” și

• „stiluri cognitive”.

Stilurile de învățare au crescut exponențial în popularitate începând cu anii 1980. Un studiu a constatat că peste 90% dintre profesori au crezut în ideea stilului de învățare, iar un alt studiu a constatat că 80% dintre textele introductive în educație și psihologia educației au prezentat învățarea. idee de stil pentru candidații profesori.

de unde a venit controversată și problematica tipologie a stilului de învățare vizual, auditiv și kinestezic (VAK) ?

Urmărind originile tipologiei stilului de învățare VAK:

• la educatorii centrați pe elev, cum ar fi Marie Montessori,

• studiile despre personalitate de William James și ale lui Wilhelm Wundt,

• tipurile ideaționale ale lui Ernst Meumann,

• identificarea și evaluarea dizabilităților de învățare, cum ar fi dislexia și auditive.

Tipologia stilului de învățare VAK era aplicată în principal studenților cu dificultăți de învățare și studenților care citeau greu. Cu toate acestea, în anii 1960, tipologia stilului de învățare VAK a fost extinsă pentru a combate inechitățile educaționale.

Tipologia AK nu a fost niciodată menită să fie aplicată tuturor studenților sau tuturor disciplinelor.

Cazul tipologiei stilului de învățare VAK a fost problematic conceptual încă de la origini, iar cercetarea empirică care susține ideea a fost întotdeauna slabă.

Sursa imaginii:https://unsplash.com/photos/macbook-pro-near-white-open-book-FHnnjk1Yj7Y

Bibliografie:

Howard-Jones, P. A. (2014). Neuroscience and education: Myths and messages. Nature Reviews Neuroscience, 15(12), 817–824. https://doi.org/10.1038/nrn3817

Winninger, S. R., Redifer, J. L., Norman, A. D., & Ryle, M. K. (2019). Prevalence of learning styles in educational psychology and introduction to education textbooks: A content analysis. Psychology Learning & Teaching, 18(3), 221–243. https://doi.org/10.1177/1475725719830301

Fallace, T. (2023). The long origins of the visual, auditory, and kinesthetic learning style typology, 1921–2001. History of Psychology, 26(4), 334–354. https://doi.org/10.1037/hop0000240

Fallace, Thomas. “The Long Origins of the Visual, Auditory, and Kinesthetic Learning Style Typology, 1921–2001.” History of Psychology, vol. 26, no. 4, Nov. 2023, pp. 334–54. DOI.org (Crossref), https://doi.org/10.1037/hop0000240.