Treceți la conținutul principal

like!

Stiluri de învățare

 


Eu învăț mai ușor dacă ascult informația.

Eu, dacă o văd frumos colorată în pagină. Astfel, învăț pagini întregi într- o clipă.

Cititorule,cred că ești familiarizat cu conceptul de “stil de învățare”. Sunt real sau sunt mituri aceste “stiluri de învățare” ?

Chiar așa să fie sau avem încă un mit în domeniul social?

În ultimul secol, conceptul de stiluri de învățare s-a răspândit în întreaga instituție de învățământ și cultură populară. Acest concept afirmă că fiecare are un stil de învățare prin care învață cel mai bine și că materialul prezentat în stilul preferat va fi învățat mai eficient decât materialul prezentat într-un stil mai puțîn compatibil. Denumite și „modalități de învățare”,

  • „preferințe de învățare”,

  • „stiluri de gândire”, „stiluri de minte” și

  • „stiluri cognitive”.

Stilurile de învățare au crescut exponențial în popularitate începând cu anii 1980. Un studiu a constatat că peste 90% dintre profesori au crezut în ideea stilului de învățare, iar un alt studiu a constatat că 80% dintre textele introductive în educație și psihologia educației au prezentat învățarea. idee de stil pentru candidații profesori.

de unde a venit controversată și problematica tipologie a stilului de învățare vizual, auditiv și kinestezic (VAK) ?

Urmărind originile tipologiei stilului de învățare VAK:

  • la educatorii centrați pe elev, cum ar fi Marie Montessori,

  • studiile despre personalitate de William James și ale lui Wilhelm Wundt,

  • tipurile ideaționale ale lui Ernst Meumann,

  • identificarea și evaluarea dizabilităților de învățare, cum ar fi dislexia și auditive.

Tipologia stilului de învățare VAK era aplicată în principal studenților cu dificultăți de învățare și studenților care citeau greu. Cu toate acestea, în anii 1960, tipologia stilului de învățare VAK a fost extinsă pentru a combate inechitățile educaționale.

Tipologia AK nu a fost niciodată menită să fie aplicată tuturor studenților sau tuturor disciplinelor.

Cazul tipologiei stilului de învățare VAK a fost problematic conceptual încă de la origini, iar cercetarea empirică care susține ideea a fost întotdeauna slabă.


Sursa imaginii:https://unsplash.com/photos/macbook-pro-near-white-open-book-FHnnjk1Yj7Y


Bibliografie:

Howard-Jones, P. A. (2014). Neuroscience and education: Myths and messages. Nature Reviews Neuroscience, 15(12), 817–824. https://doi.org/10.1038/nrn3817


Winninger, S. R., Redifer, J. L., Norman, A. D., & Ryle, M. K. (2019). Prevalence of learning styles in educational psychology and introduction to education textbooks: A content analysis. Psychology Learning & Teaching, 18(3), 221–243. https://doi.org/10.1177/1475725719830301


Fallace, T. (2023). The long origins of the visual, auditory, and kinesthetic learning style typology, 1921–2001. History of Psychology, 26(4), 334–354. https://doi.org/10.1037/hop0000240


Fallace, Thomas. “The Long Origins of the Visual, Auditory, and Kinesthetic Learning Style Typology, 1921–2001.” History of Psychology, vol. 26, no. 4, Nov. 2023, pp. 334–54. DOI.org (Crossref), https://doi.org/10.1037/hop0000240.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Terapii psihologice și afecțiunile neurodegenerative - absente sau inutile?

  Tulburările neurodegenerative (ND) sunt din ce în ce mai frecvente perturbă structura și funcția creierului, afectând treptat  funcția cognitivă,  abilitățile motorii și  reglarea emoțională. În timp ce simptomele fizice, cum ar fi tremurul sau cognitive cum ar fi pierderea memoriei domină înțelegerea publică, povara asupra sănătății mintale rămâne subapreciată.  Pacienții se confruntă cu depresie, anxietate și schimbări de personalitate,care le erodează sentimentul de identitate.  În mod similar, îngrijitorii se confruntă cu epuizare psihologică și fizică, adesea exacerbată de sprijinul social insuficient. Sunt necesare intervenții psihologice pentru gestionarea stresului în bolile neurodegenerative?  Desigur, însă agravarea progresivă a simptomelor și creșterea dizabilității ar putea pune dificultăți în ceea ce privește implicarea. Bolile neurodegenerative sunt un termen generic pentru bolile caracterizate prin degenerarea progresivă a structurii ...

Strategii de coping la stres/anxietate la studenți

Conceptualizarea coping-ului Pornind de la modelul tranzacțional al stresului al lui Lazarus și Folkman din 1984, s-a considerat coping-ul ca un proces dinamic, rezultat al interacțiunii dintre individ și mediul său. Prin urmare, este posibil ca strategiile de coping adoptate de un individ să varieze în funcție de sursa specifică de stres experimentat sau de resursele disponibile și să se poată schimba în timp.   O revizie din 2020 a arătat că literatura de specialitate indică faptul că sursele de stres experimentate de studenți pot fi multiple , dar nu este clar dacă și cum poate varia modul unui individ de a face față stresului. Stres, anxietate sau îngrijorare? Utilizarea interschimbabilă a termenilor „stres”, „îngrijorare” și „anxietate” a existat în literatura educațională. De exemplu, termenul „anxietate legată de examene” poate fi uneori folosit într-un context de stres. Deși stresul și anxietatea sunt corelate, acestea sunt concepte distincte. Anxietatea este a...

Sensul durerii și stigmatul

  Căutarea de a înțelege durerea și suferința a făcut întotdeauna parte din povestea umană. De-a lungul istoriei, experiența durerii a fost plină de semnificații religioase și filozofice care, împreună cu suferința fizică, au condus la căutarea înțelegerii și a ușurarii (Meldrum, 2003). Până la începutul secolului al XX-lea, apariția științei moderne și a progreselor tehnologice a permis în sfârșit să „vadă” motivele fizice ale durerii prin inovații în imagistică și tratamente eficiente, dar aceste progrese nu au oferit o perspectivă completă asupra complexității durerii și multe încă suferit de durere „invizibilă” (Goldberg, 2014). Cultură și religia au continuat să influențeze experiența morală a durerii și deseori au determinat modul în care o persoană ar trebui să răspundă la durerea să, când ar trebui utilizate analgezice, dacă durerea ar trebui lăsată să continue pentru anumite persoane și dacă opioidele sunt permise (Meldrum, 2003) . De asemenea, a existat o nevoie frec...