Treceți la conținutul principal

Like!

Stiluri de învățare

 


Eu învăț mai ușor dacă ascult informația.

Eu, dacă o văd frumos colorată în pagină. Astfel, învăț pagini întregi într- o clipă.

Cititorule,cred că ești familiarizat cu conceptul de “stil de învățare”. Sunt real sau sunt mituri aceste “stiluri de învățare” ?

Chiar așa să fie sau avem încă un mit în domeniul social?

În ultimul secol, conceptul de stiluri de învățare s-a răspândit în întreaga instituție de învățământ și cultură populară. Acest concept afirmă că fiecare are un stil de învățare prin care învață cel mai bine și că materialul prezentat în stilul preferat va fi învățat mai eficient decât materialul prezentat într-un stil mai puțîn compatibil. Denumite și „modalități de învățare”,

  • preferințe de învățare”,

  • stiluri de gândire”, „stiluri de minte” și

  • stiluri cognitive”.

Stilurile de învățare au crescut exponențial în popularitate începând cu anii 1980. Un studiu a constatat că peste 90% dintre profesori au crezut în ideea stilului de învățare, iar un alt studiu a constatat că 80% dintre textele introductive în educație și psihologia educației au prezentat învățarea. idee de stil pentru candidații profesori.

de unde a venit controversată și problematica tipologie a stilului de învățare vizual, auditiv și kinestezic (VAK) ?

Urmărind originile tipologiei stilului de învățare VAK:

  • la educatorii centrați pe elev, cum ar fi Marie Montessori,

  • studiile despre personalitate de William James și ale lui Wilhelm Wundt,

  • tipurile ideaționale ale lui Ernst Meumann,

  • identificarea și evaluarea dizabilităților de învățare, cum ar fi dislexia și auditive.

Tipologia stilului de învățare VAK era aplicată în principal studenților cu dificultăți de învățare și studenților care citeau greu. Cu toate acestea, în anii 1960, tipologia stilului de învățare VAK a fost extinsă pentru a combate inechitățile educaționale.

Tipologia AK nu a fost niciodată menită să fie aplicată tuturor studenților sau tuturor disciplinelor.

Cazul tipologiei stilului de învățare VAK a fost problematic conceptual încă de la origini, iar cercetarea empirică care susține ideea a fost întotdeauna slabă.


Sursa imaginii:https://unsplash.com/photos/macbook-pro-near-white-open-book-FHnnjk1Yj7Y


Bibliografie:

Howard-Jones, P. A. (2014). Neuroscience and education: Myths and messages. Nature Reviews Neuroscience15(12), 817–824. https://doi.org/10.1038/nrn3817


Winninger, S. R., Redifer, J. L., Norman, A. D., & Ryle, M. K. (2019). Prevalence of learning styles in educational psychology and introduction to education textbooks: A content analysis. Psychology Learning & Teaching18(3), 221–243. https://doi.org/10.1177/1475725719830301


Fallace, T. (2023). The long origins of the visual, auditory, and kinesthetic learning style typology, 1921–2001. History of Psychology26(4), 334–354. https://doi.org/10.1037/hop0000240


Fallace, Thomas. “The Long Origins of the Visual, Auditory, and Kinesthetic Learning Style Typology, 1921–2001.” History of Psychology, vol. 26, no. 4, Nov. 2023, pp. 334–54. DOI.org (Crossref), https://doi.org/10.1037/hop0000240.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Rolul culorii în mediile pentru promovarea sănătății 1

  Sursa imaginii: https://www.pexels.com/photo/abstract-painting-1595649/ Puțină biologie… teoria fără de care practica nu ar fi posibilă Culoarea este o parte a prcesului percepției din mediul înconjurător în funcţie de diferenţele de lungimi de undă ale luminii. Culoarea este percepută de ochi și interpretată de creier. Perceperea culorii este un proces complicat care implică atributele sursei de lumină, textura suprafețelor și interpretări neurologice. Lumina se reflectă pe suprafețe și transmite un răspuns electrochimic la ochi, care se traduce în culoare în creier. Sunt suprafețe colorate diferite separate printr-un model diferit de semnale neuronale care sunt generate de receptorii de culoare din retina ochiului. Culoarea este un factor fundamental în designul de mediu. Oamenii consideră adesea răspunsul la culoare ca fiind instinctiv și simplu, dar implică o interacțiune foarte complexă între lumina, ochi și creier. Rolul culorii este important nu doar pentru că influenţează

Cine ești, cine sunt?

Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi  despre asta. Pentru un timp oamenii fac parte constitutiv ă  din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale.  Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează  atunci viețile voastre interioare coexstă.... un timp.  Dacă timpurile voastre se sincronizează  atunci viețile voastre interiare coexstă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar.  Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși? \

Decizia

Vin uneori momentele Acelea .... Acelea, le ştim cu toţii.Pot fi chiar toate, de ce nu?  Atunci când sim ţi  nu ştiu ce în stomac şi devine şi mai clară relaţia dintre minte şi corp.  Atunci când luarea unei decizii se impune cu desăvârşire. Nu suportă amânare, fie şi subiectiv (de fapt, de cele mai multe ori mai întâi subiectiv). O răscruce nu de vânturi, ci de gânduri se prezintă în faţa ochilor  ş i a minţii, de fapt în faţa fiinţei pe de-a-ntregul. O răscruce cu toată ambivalenţa ei de 2 c ă i sau mai multe. Să rămâi pe loc sau să înaintezi şi-n ce fel ? Ce să faci ? Sa  î ncepi cu conceptualizarea  rămasului pe loc  şi  a  înaint ării  şi implica ţii sau s ă   r ă mai indiferent (la tine  însuți )? Acestea sunt întrebările.