Câteva grade afară, dar mai multe în interiorul meu. Nu am febră. Am început să demonizez frigul așa cum demonizam Soarele, vara. Dar știm doar că iarna nu-i ca vara. Mă consolez cu elucubrații intelectuale, zboruri (știi de care, cititorule) și cu cerul s ț lbatic de o culoare dionisiacă sau de smoal ă . Ambele culori ( nu spun nuanțe) sunt binevenite pentru adâncul din mine . Privesc sârme și copaci unde câte-o pasăre își mai odihnește aripile. Altfel, nimic nu mișcă, nu se aude și nu se mișcă . Doar câteva vrăbii se agit ă ș i anunță primăvara, pare-se. O împietrire ca de îngheț.
Cititorule, aici găsești noutăți din cercetarea sănătății mintale, fotografie proprie și impresii din călătorii.