Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

  P.S.: Nicio legătur ă  cu filmul Memento. Finalul este un nou început, nu uita! *Concluzii la final de an* * Am trăit și observat tendința oamenilor de a evita să fie personali față de o altă persoană. Este mai ușor să te adresezi grupului decât persoanei în virtutea spiritului gregar al speciei, desigur. Nu-ți asumi nimic, ba chiar devii mimetic. Se spune că e benefic (speciei). La acest capitol mă declar aproape  tabula rasă . De cele mai multe ori prefer interacțiunea cu o persoană/mai multe, individual din grup ,comparativ cu grupul care poate să nu aibă nicio/o slabă legătura cu fiecare persoană din grup. Desigur că persoanele din grup l-au format pe baza a ceva comun, de exemplu, valori. Grupul are o sinergie aparte. În consecință, aș putea fi considerată o persoană care a crescut într-o peștera/ grotă după cât de primar dezvoltat am simțul gregar. Dar cine știe? Poate că da, poate că nu. ** Se tot vorbește despre devoltarea personală și despre curajul de

  Cum percepi și cum trăiești ca adult iarna și sărbătorile? Cu naivitatea de copil, agățându-te de "copilul din tine" sau mai cu substanță și cu parfum nu de turtă dulce, ci cu  parfum de.. Acum? * Afară ninge, ninge iar! Ca-n basme, aș spune dacă aș mai trăi în epoca  basmelor, interior. Articulațiile mi se revoltă, dar eu nu. Să imersez în mundan, zic.  Luminițe colorate și imagerii în capul meu. Oameni mitologici așa ziși varietăți de „moș Crăciun” din ireal ca să-mi încălzească sinapsele și trupul tot. Afară ninge, ninge iar! Parcă a stat , dar mi s-a părut.  Ninge din nesfârșit și e real.   Am crescut cu viscolele  și sclipirile solare proprii , zăpadă.  "copilul interior": Heeei!  mă atenționează nelămurit.  Adevărul este că nu cunoaștem niciodată tot ce se află înăuntrul nostru.