Melancolia 2

În Melancolia 1 mă întrebam dacă melancolia este chiar o tulburare mintală şi dacă nu are cumva şi valenţe creative.

Aici am să o compar cu depresia cu care se pare că se confundă pe alocuri conform semiologiei psihiatrice.

Despre valenţele creative, adică despre mitul psihopatologie- creativitate într-un articol viitor.

Psihiatric, melancolia este un sindrom cu o istorie lungă care si-a schimbat subtil semnificatia de-a lungul editiilor DSM- urilor. Are  caracteristici psihopatologice specifice si distincte de ale depresiei majore.

Este neglijată în evaluarea clinică  și in selecția tratamentului deși este diferențial receptivă la intervenții specifice de tratament.

Caracteristici clinice

 1. perturbarea afectului disproporţionată la factorii de stres, marcată de reţinere

şi declaraţii morbide, răspuns emoţional slab, dispoziţie nonreactiva, anhedonie

2. tulburări psihomotorii exprimate că retard/ agitaţie spontană (nelinişte motorie

şi mişcări şi vorbire stereotipice)

3. tulburări cognitive, cu concentraţie redusă

şi memorie de lucru.

Mai mult, în referinţe, în plus, despre schimbări biologice şi tratament.

În prezenta clasificare, melancolia  este frecvent observată la pacienţii cu depresie majoră şi cu tulburare bipolară.

Diagnosticul melancoliei este mai predictiv pentru prognostic şi tratament, şi reprezintă o categorie mai omogenă pentru cercetare.

Referinţe:

http://ajp.psychiatryonline.org/doi/pdf/10.1176/appi.ajp.2010.09101525

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/23012851