Treceți la conținutul principal

Like!

Melancolia 2



În Melancolia 1 mă întrebam dacă melancolia este chiar o tulburare mintală şi dacă nu are cumva şi valenţe creative.

Aici am să o compar cu depresia cu care se pare că se confundă pe alocuri conform semiologiei psihiatrice.

Despre valenţele creative, adică despre mitul psihopatologie- creativitate într-un articol viitor.

Psihiatric, melancolia este un sindrom cu o istorie lungă care si-a schimbat subtil semnificatia de-a lungul editiilor DSM- urilor. Are  caracteristici psihopatologice specifice si distincte de ale depresiei majore.
Este neglijată în evaluarea clinică  și in selecția tratamentului deși este diferențial receptivă la intervenții specifice de tratament.

Caracteristici clinice

 1. perturbarea afectului disproporţionată la factorii de stres, marcată de reţinere
şi declaraţii morbide, răspuns emoţional slab, dispoziţie nonreactiva, anhedonie

2. tulburări psihomotorii exprimate că retard/ agitaţie spontană (nelinişte motorie
şi mişcări şi vorbire stereotipice)

3. tulburări cognitive, cu concentraţie redusă
şi memorie de lucru.

Mai mult, în referinţe, în plus, despre schimbări biologice şi tratament.

În prezenta clasificare, melancolia  este frecvent observată la pacienţii cu depresie majoră şi cu tulburare bipolară.
Diagnosticul melancoliei este mai predictiv pentru prognostic şi tratament, şi reprezintă o categorie mai omogenă pentru cercetare.

Referinţe:

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Rolul culorii în mediile pentru promovarea sănătății 1

  Sursa imaginii: https://www.pexels.com/photo/abstract-painting-1595649/ Puțină biologie… teoria fără de care practica nu ar fi posibilă Culoarea este o parte a prcesului percepției din mediul înconjurător în funcţie de diferenţele de lungimi de undă ale luminii. Culoarea este percepută de ochi și interpretată de creier. Perceperea culorii este un proces complicat care implică atributele sursei de lumină, textura suprafețelor și interpretări neurologice. Lumina se reflectă pe suprafețe și transmite un răspuns electrochimic la ochi, care se traduce în culoare în creier. Sunt suprafețe colorate diferite separate printr-un model diferit de semnale neuronale care sunt generate de receptorii de culoare din retina ochiului. Culoarea este un factor fundamental în designul de mediu. Oamenii consideră adesea răspunsul la culoare ca fiind instinctiv și simplu, dar implică o interacțiune foarte complexă între lumina, ochi și creier. Rolul culorii este important nu doar pentru că influenţează

Cine ești, cine sunt?

Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi  despre asta. Pentru un timp oamenii fac parte constitutiv ă  din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale.  Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează  atunci viețile voastre interioare coexstă.... un timp.  Dacă timpurile voastre se sincronizează  atunci viețile voastre interiare coexstă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar.  Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși? \

Decizia

Vin uneori momentele Acelea .... Acelea, le ştim cu toţii.Pot fi chiar toate, de ce nu?  Atunci când sim ţi  nu ştiu ce în stomac şi devine şi mai clară relaţia dintre minte şi corp.  Atunci când luarea unei decizii se impune cu desăvârşire. Nu suportă amânare, fie şi subiectiv (de fapt, de cele mai multe ori mai întâi subiectiv). O răscruce nu de vânturi, ci de gânduri se prezintă în faţa ochilor  ş i a minţii, de fapt în faţa fiinţei pe de-a-ntregul. O răscruce cu toată ambivalenţa ei de 2 c ă i sau mai multe. Să rămâi pe loc sau să înaintezi şi-n ce fel ? Ce să faci ? Sa  î ncepi cu conceptualizarea  rămasului pe loc  şi  a  înaint ării  şi implica ţii sau s ă   r ă mai indiferent (la tine  însuți )? Acestea sunt întrebările.