Melancolia 1

Acest articol nu are legătură cu filmul scris şi regizat de Lars von Trier, poate doar prin coincidenţa subiectului şi a numelui,  ci mai degrabă cu diferenţa dintre depresie şi melancolie (dacă există şi cum şi cât ?) şi- ntr- un fel cu cartea  “In Praise of Melancholy and How It Enriches Our Capacity for Creativity” (imboldul inspiraţional) deci legătura ei cu creativitatea.

“In Praise of Melancholy and How It Enriches Our Capacity for Creativity” are ca temă principală obsesia pentru fericire, ca subiect manipulat de mass-media, creându-se  astfel industria din spatele fericirii, eliminându-se orice emoţie inconfortabilă cu potenţial revitalizator.

Ce cred despre fericire şi despre ce fel de fericire am scris aici, aici şi aici.

Un alt subiect tratat a fost neacceptarea, toleranţa scăzută pentru emoţiile negative: tristeţe, melancolie.

Ce facem cu acestea ? Le ignorăm ? .. mai dificil. Le negăm ? De cele mai multe ori, crezând că astfel au dispărut…. până la următoarea apariţie.

Ce-ar fi să le transpunem într-un act creativ ? Unii afirmă posibilitatea acestui fapt.

Sunt şi eu de acord sau mai exact am fost mult timp dar nu este nice despre autobiografia proprie acest articol.

Crezi şi tu că accesul la întregul spectru al experienţei umane şi întreaga gamă psihoemotională  a vieţii noastre interioare permit experienţe semnificative ?

Asocierea dintre tulburările mentale şi creativitate a existat demult. Au fost documentate de autobiografiile  personalităţilor creative şi artistice.

De exemplu, Van Gogh scria  într-una din scrisorile sale în care-şi expunea angoasa  mentală că "Se simte că şi cum ar fi rămas legat de mâini şi de picioare în întuneric profund, 

Să revenim la diferenţa dintre depresie şi melancolie (prima parte).

Opinia care mi-a atras atenţia sună în felul următor:  Există o linie fină intre  melancolie şi ceea ce societatea numeşte depresie, este gradul de activitate.

Ambele forme sunt mai mult sau mai puţin despre tristeţe cronică, o anxietate generată de percepţia lumii înconjurătoare . Depresia provoacă apatie, melancolia permite percepţia realităţii anxiogene în moduri noi şi transformarea acesteia/ cel puţin încercarea.

Prima dată când s-a auzit şi scris despre  melacolie a fost odată cu temperamentele  enunţate de Hipocrate, adică foarte demult, în Grecia antică, temperamentul melancolic, fiind unul dintre cele 4 (sanguin, coleric, flegmatic. melancolic ). Melancolicul era considerat analtic, înţelept şi tăcut.  S-a crezut mult timp că temperamentul este baza pe care se formează personalitatea şi este înnăscut.

https://www.brainpickings.org/2014/11/28/against-happiness-melancholy wilson/