“In Praise
of Melancholy and How It Enriches Our Capacity for Creativity” are ca temă principală obsesia pentru fericire, ca subiect manipulat de mass-media,
creându-se astfel industria din spatele
fericirii, eliminându-se orice emoţie inconfortabilă cu potenţial revitalizator.
Un alt
subiect tratat a fost neacceptarea,
toleranţa scăzută pentru emoţiile negative: tristeţe, melancolie.
Ce facem cu acestea ? Le
ignorăm ? .. mai dificil. Le negăm ? De cele mai multe ori, crezând că astfel
au dispărut…. până la următoarea apariţie.
Ce-ar fi să
le transpunem într-un act creativ ? Unii afirmă posibilitatea acestui fapt.
Sunt şi eu
de acord sau mai exact am fost mult timp dar nu este nice despre autobiografia proprie acest articol.
Crezi şi tu că accesul la
întregul spectru al experienţei umane şi întreaga gamă psihoemotională a vieţii noastre interioare permit experienţe
semnificative ?
Asocierea
dintre tulburările mentale şi creativitate a existat demult. Au fost
documentate de autobiografiile
personalităţilor creative şi artistice.
De exemplu,
Van Gogh scria într-una din scrisorile
sale în care-şi expunea angoasa mentală că "Se simte că şi cum ar fi rămas legat de mâini şi de picioare în
întuneric profund,
Să revenim
la diferenţa dintre depresie şi melancolie (prima parte).
Opinia care
mi-a atras atenţia sună în felul următor:
Există o linie fină intre melancolie şi ceea ce societatea numeşte depresie, este gradul de activitate.
Ambele
forme sunt mai mult sau mai puţin despre tristeţe cronică, o anxietate generată
de percepţia lumii înconjurătoare . Depresia provoacă apatie, melancolia permite percepţia realităţii
anxiogene în moduri noi şi transformarea acesteia/ cel puţin încercarea.
Prima dată
când s-a auzit şi scris despre melacolie
a fost odată cu temperamentele enunţate
de Hipocrate, adică foarte demult, în Grecia antică, temperamentul melancolic,
fiind unul dintre cele 4 (sanguin, coleric, flegmatic. melancolic ). Melancolicul
era considerat analtic, înţelept şi tăcut.
S-a crezut mult timp că temperamentul este baza pe care se formează
personalitatea şi este înnăscut.