Treceți la conținutul principal

Like!

Melancolia 1


Acest articol nu are legătură cu filmul scris şi regizat de Lars von Trier, poate doar prin coincidenţa subiectului şi a numelui,  ci mai degrabă cu diferenţa dintre depresie şi melancolie (dacă există şi cum şi cât ?) şi- ntr- un fel cu cartea  “In Praise of Melancholy and How It Enriches Our Capacity for Creativity” (imboldul inspiraţional) deci legătura ei cu creativitatea.

In Praise of Melancholy and How It Enriches Our Capacity for Creativity” are ca temă principală obsesia pentru fericire, ca subiect manipulat de mass-media, creându-se  astfel industria din spatele fericirii, eliminându-se orice emoţie inconfortabilă cu potenţial revitalizator.

Ce cred despre fericire şi despre ce fel de fericire am scris aici, aici şi aici.

Un alt subiect tratat a fost neacceptarea, toleranţa scăzută pentru emoţiile negative: tristeţe, melancolie.

Ce facem cu acestea ? Le ignorăm ? .. mai dificil. Le negăm ? De cele mai multe ori, crezând că astfel au dispărut…. până la următoarea apariţie.

Ce-ar fi să le transpunem într-un act creativ ? Unii afirmă posibilitatea acestui fapt.
Sunt şi eu de acord sau mai exact am fost mult timp dar nu este nice despre autobiografia proprie acest articol.

Crezi şi tu că accesul la întregul spectru al experienţei umane şi întreaga gamă psihoemotională  a vieţii noastre interioare permit experienţe semnificative ?

Asocierea dintre tulburările mentale şi creativitate a existat demult. Au fost documentate de autobiografiile  personalităţilor creative şi artistice.
De exemplu, Van Gogh scria  într-una din scrisorile sale în care-şi expunea angoasa  mentală că "Se simte că şi cum ar fi rămas legat de mâini şi de picioare în întuneric profund, 

Să revenim la diferenţa dintre depresie şi melancolie (prima parte).

Opinia care mi-a atras atenţia sună în felul următor:  Există o linie fină intre  melancolie şi ceea ce societatea numeşte depresie, este gradul de activitate.
Ambele forme sunt mai mult sau mai puţin despre tristeţe cronică, o anxietate generată de percepţia lumii înconjurătoare . Depresia provoacă apatie, melancolia permite percepţia realităţii anxiogene în moduri noi şi transformarea acesteia/ cel puţin încercarea.


Prima dată când s-a auzit şi scris despre  melacolie a fost odată cu temperamentele  enunţate de Hipocrate, adică foarte demult, în Grecia antică, temperamentul melancolic, fiind unul dintre cele 4 (sanguin, coleric, flegmatic. melancolic ). Melancolicul era considerat analtic, înţelept şi tăcut.  S-a crezut mult timp că temperamentul este baza pe care se formează personalitatea şi este înnăscut.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Odată ca niciodată

Ea vea pantofi mici   ş i   ro ş ii   l ă cui ţ i, de o m ă rime aproximativ ă   cu ce înc ă l ţ a ea de obicei.  Dar num ă rul de la pantofi era un am ă nunt neglijabil, oricum nu un obstacol pentru ce urma s ă   se întâmple. Important ă   era   ocazia   pentru care îi alesese dintr-un magazin f ă r ă   prea multe variante de m ă rimi la ace ş ti pantofi, în orice caz. Nu conta dificultatea de a coborî aproape un etaj cu ei, mai mult împiedicându-se în vârfurile acestor pantofi cam mari, dar   ro ş ii . Culoarea devenea esen ţial ă . Cu atât mai pu ţ in cum ar fi reu ş it s ă   parcurg ă  câ ţ iva metri pe asfalt nu o interesa. S ă   nu mai vorbim despre  urcatul aceluia ş i etaj in virtutea reversibilit ă ţ ii ac ţ iunilor.. din nou nesemnificativ. Ea, cu pantofii ei ro ş ii, era o Dorothy din vr ă jitorul din Oz, în realitate, ce-i drept. Care realitate? A ei ...

Despre ploaie

Aceasta nu este o recenzie a c ă r ţ ii “Despre ploaie” a lui Martin Page, cum poate v-ar sugera titlul, pentru cunoscatori, ci doar parte din efectul ei ş i… al ploii. Ce facem când plou ă ? Ne ascundem, ne retragem, ne ap ă r ă m de ea ? În general, da. Totu ş i, Martin Page este un pasionat de ploaie (poate ş i tu ?). “Nu-mi amintesc prima mea întâlnire cu ploaia. Cred c ă nu mi-a pl ă cut prea tare atingerea ei rece ş i m ă run ţ it ă . Înve ţ i s ă iu be ş ti ploaia a ş a cum înve ţ i s ă iube ş ti vinul: mai întâi te strâmbi c ă s ă pari diferit ş i cu riscul de a nu- ţ i face cunoscute gusturile. C ă orice iubire adev ă rat ă , ea necesit ă inventivitate ş i o anumit ă experien ţă de via ţă . Cu toate, acestea, nu putem spune c ă ploaia ş i vinul ac ţ ioneaz ă la fel asupra psihicului. Ebrietatea cauzata de vin nu are nevoie s ă fie înv ăţ at ă . Be ţ ia ploii li se ofer ă numai celor care o aleg.” Ce faci atunci când plou ă ? (o alegi ?...

Umorul negru nu este totuşi chiar atât de negru

Ţi s-a întâmplat să fii în preajma unei persoane care glumeşte.... macabru? Ce-ai f ă cut atunci?Eşti chiar tu o astfel de persoană şi îţi place să atragi atenţia celorlalţi în modul acesta?   Nu toată lumea poate înţelege o glumă (am mai scris despre asta pe blog) ş i chiar mai pu ț ini pe cele... întunecate . Râzi la glumele sinistre (poate chiar le creezi?), de ex. despre moarte  sau boal ă, sau  cel puţin te fac să zâmbeşti în timp ce ceilalţi tac, sunt  ş oca ţ i sau poate se simt ruşinaţi chiar de faptul că sunt atunci în apropierea ta?  Într-adevăr, uneori, oamenii pot deveni lipsiţi de orice reacţie şi poate chiar jigni ț i de umorul negru .  La mine, reac ţ iile sunt amestecate. Cu toate acestea, dacă te afli printre pu ț inele  persoane care râd în fa ț a macabrului, situaţia nu este chiar atât de.. neagră..  Cum aşa? Noi cercetări sugerează că oamenii care iubesc glumele întunecate au un nivel crescut al i...