Treceți la conținutul principal

Like!

Umor si distres

Cum spuneam nu foarte demult (mai stii ?), faptul că simţul umorului este benefic pentru sănătatea mintală a fost popularizat de către medici, teoreticieni ai personalităţii şi cercetători, de zeci de ani.

S-au găsit:

·        corelaţii pozitive intre simţul umorului şi dimensiuni ale bunăstării
·        corelaţii negative între simţul umorului şi anxietate, stress, burnout

Există studii care arata că utilizarea umorului dezadaptativ ( vezi Tipuri de umor) mediază relaţia dintre ataşamentul nesigur şi problemele interpersonale în relațiile apropiate.

Mai mult,

·         atașamentul anxios și evitant au corelat pozitiv cu utilizarea stilurilor de umor dezadaptative
·         utilizarea umorului adaptativ (vezi Tipuri de umor daca e cazul) a fost asociat cu niveluri mai scăzute ale distresului

Aceste concluzii au implicaţii pentru teoriile despre stres și reglare afectivă, precum și pentru intervențiile clinice menite să

-         îmbunătățească dispoziţia
-         să reducă distresul

Utilizarea stilurilor de umor dezadaptative a fost asociata cu:

·         creșterea distresului
·          niveluri mai scăzute ale well- being- ului
·         singurătatea
·        niveluri mai scăzute ale stimei de sine
·         respingerea socială

Referinţe:

Besser, A., Luyten, P.,& Mayes, L.C. (2012). Adult Attachment and Distress: The
Mediating Role of Humor Styles, Individual Differences Research, 10(3), 153-
164.

Barker D. B. (2007). Antecedents of stressful experiences: Depressive symptoms, selfesteem,
gender, and coping. International Journal of Stress Management. 14,
333–349.

Martin, R. A., Puhlik-Doris, P., Larsen, G., Gray, J. & Weir, K.(2003). Individual differences in uses of humor and their relation to psychological well-being: Development of the humor styles questionnaire. Journal of Research in Personality,37, 48–75.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Rolul culorii în mediile pentru promovarea sănătății 1

  Sursa imaginii: https://www.pexels.com/photo/abstract-painting-1595649/ Puțină biologie… teoria fără de care practica nu ar fi posibilă Culoarea este o parte a prcesului percepției din mediul înconjurător în funcţie de diferenţele de lungimi de undă ale luminii. Culoarea este percepută de ochi și interpretată de creier. Perceperea culorii este un proces complicat care implică atributele sursei de lumină, textura suprafețelor și interpretări neurologice. Lumina se reflectă pe suprafețe și transmite un răspuns electrochimic la ochi, care se traduce în culoare în creier. Sunt suprafețe colorate diferite separate printr-un model diferit de semnale neuronale care sunt generate de receptorii de culoare din retina ochiului. Culoarea este un factor fundamental în designul de mediu. Oamenii consideră adesea răspunsul la culoare ca fiind instinctiv și simplu, dar implică o interacțiune foarte complexă între lumina, ochi și creier. Rolul culorii este important nu doar pentru că influenţează

Cine ești, cine sunt?

Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi  despre asta. Pentru un timp oamenii fac parte constitutiv ă  din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale.  Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează  atunci viețile voastre interioare coexstă.... un timp.  Dacă timpurile voastre se sincronizează  atunci viețile voastre interiare coexstă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar.  Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși? \

Decizia

Vin uneori momentele Acelea .... Acelea, le ştim cu toţii.Pot fi chiar toate, de ce nu?  Atunci când sim ţi  nu ştiu ce în stomac şi devine şi mai clară relaţia dintre minte şi corp.  Atunci când luarea unei decizii se impune cu desăvârşire. Nu suportă amânare, fie şi subiectiv (de fapt, de cele mai multe ori mai întâi subiectiv). O răscruce nu de vânturi, ci de gânduri se prezintă în faţa ochilor  ş i a minţii, de fapt în faţa fiinţei pe de-a-ntregul. O răscruce cu toată ambivalenţa ei de 2 c ă i sau mai multe. Să rămâi pe loc sau să înaintezi şi-n ce fel ? Ce să faci ? Sa  î ncepi cu conceptualizarea  rămasului pe loc  şi  a  înaint ării  şi implica ţii sau s ă   r ă mai indiferent (la tine  însuți )? Acestea sunt întrebările.