Treceți la conținutul principal

.

.

Reuniunea


Am preferat să mă răzgândesc în a merge nespunand ca merg decât să mă răzgândesc după ce am spus că merg.
De ce m-am tot gândit şi răzgândit ? Nu din vreo efuziune emoţională ce s-ar fi declanşat în interiorul meu odată cu anticiparea acestui eveniment, nici din vreo melancolie pentru evenimentele plăcute. De fapt, ba da, oarecum sau doar datorită stilului meu cognitiv.

Înaintea uşii de la intrare, aceleaşi 3 trepte care parcă erau mai înalte (probabil reconstruite) ce aveau în dreapta şi-n stânga ghivece cu flori care te centrau în a le urca.
Compensatoriu cu aceste trepte pe care le-am perceput mai înalte a urmat jumătatea de etaj dintotdeauna care mi-a părut mai scurtă (cu siguranţă nu era) şi treptele mai scunde.
Am acceptat acest joc al minţii mele şi am ajuns plină de senzaţii şi percepţii în holul principal.
Acolo am remarcat imediat schimbările. Lipsa mochetei stacojii, a fotoliilor şi a oglinzilor lungi montate în perete. Stilul de clădire cumva complicată ornamental  fusese înlocuit parţial cu o simplitate care nu-mi displăcea. 

Totuşi, părea un muzeu antic pe etajele căruia circulau persoane care cândva l-au perceput ca pe un element identitar.

Unii circulau, iar alţii nu.
Opriţi într-un loc parcă îşi divulgau ceva nemaispus demult.
Ceea ce era adevărat.

Multe emoţii exprimate şi reţinute, îmbrăţişări şi zâmbete împrejur. Unii vorbeau şi alţii ascultau după care îşi schimbau rolurile….  sau nu.

Am încercat să menţin un echilibru între ascultare şi vorbire, deşi balanţă s-a înclinat către.. îţi imaginezi care rol.

De fapt, adevăratul motiv pentru care m-am aflat acolo a fost acela de a-mi…. evalua  nivelul anxietăţii sociale comparativ cu cea din trecut, acolo.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Selfie

Social media este expresia exhibiționismului nostru. Imaginea și informațiile de pe de profil se schimbă frecvent parcă încercând o perfectizare absolută a momentului prezent. Mai vedem în viitor...  Poate că și dorința de a comunica într-o lume în care nimeni nu te ascultă (mergi la psiholog, psihoterapeut!) un conținut veridic într-o lume a fake-news-urilor și a anonimatului social (excepțiile fac influencerii, desigur) stă la baza acestui tfenomen. Peste decenii, poate va există cineva genial probabil dintr-un post post n post modernism care va explică ce ni se întâmpla acum dincolo de ”studiile” din psihologie absolut critice  cu convingerea că au dreptate. Un fapt clar este că sfera esteticii a ajuns să joace un rol din ce în ce mai important în lumea de astăzi, modelând fiecare aspect al culturii noastre contemporane și al vieții de zi cu zi, de la practicile noastre de consum, la modul în care folosim internetul și întregul stil de viață. Cuvântul anului din ...

Decizia

Vin uneori momentele Acelea .... Acelea, le ştim cu toţii.Pot fi chiar toate, de ce nu?  Atunci când sim ţi  nu ştiu ce în stomac şi devine şi mai clară relaţia dintre minte şi corp.  Atunci când luarea unei decizii se impune cu desăvârşire. Nu suportă amânare, fie şi subiectiv (de fapt, de cele mai multe ori mai întâi subiectiv). O răscruce nu de vânturi, ci de gânduri se prezintă în faţa ochilor  ş i a minţii, de fapt în faţa fiinţei pe de-a-ntregul. O răscruce cu toată ambivalenţa ei de 2 c ă i sau mai multe. Să rămâi pe loc sau să înaintezi şi-n ce fel ? Ce să faci ? Sa  î ncepi cu conceptualizarea  rămasului pe loc  şi  a  înaint ării  şi implica ţii sau s ă   r ă mai indiferent (la tine  însuți )? Acestea sunt întrebările.

Cine ești, cine sunt?

Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi  despre asta. Pentru un timp oamenii fac parte constitutiv ă  din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale.  Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează  atunci viețile voastre interioare coexstă.... un timp.  Dacă timpurile voastre se sincronizează  atunci viețile voastre interiare coexstă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar.  Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși? \