Reuniunea

Am preferat să mă răzgândesc în a merge nespunand ca merg decât să mă răzgândesc după ce am spus că merg.

De ce m-am tot gândit şi răzgândit ? Nu din vreo efuziune emoţională ce s-ar fi declanşat în interiorul meu odată cu anticiparea acestui eveniment, nici din vreo melancolie pentru evenimentele plăcute. De fapt, ba da, oarecum sau doar datorită stilului meu cognitiv.

Înaintea uşii de la intrare, aceleaşi 3 trepte care parcă erau mai înalte (probabil reconstruite) ce aveau în dreapta şi-n stânga ghivece cu flori care te centrau în a le urca.

Compensatoriu cu aceste trepte pe care le-am perceput mai înalte a urmat jumătatea de etaj dintotdeauna care mi-a părut mai scurtă (cu siguranţă nu era) şi treptele mai scunde.

Am acceptat acest joc al minţii mele şi am ajuns plină de senzaţii şi percepţii în holul principal.

Acolo am remarcat imediat schimbările. Lipsa mochetei stacojii, a fotoliilor şi a oglinzilor lungi montate în perete. Stilul de clădire cumva complicată ornamental fusese înlocuit parţial cu o simplitate care nu-mi displăcea.

Totuşi, părea un muzeu antic pe etajele căruia circulau persoane care cândva l-au perceput ca pe un element identitar.

Unii circulau, iar alţii nu.

Opriţi într-un loc parcă îşi divulgau ceva nemaispus demult.

Ceea ce era adevărat.

Multe emoţii exprimate şi reţinute, îmbrăţişări şi zâmbete împrejur. Unii vorbeau şi alţii ascultau după care îşi schimbau rolurile…. sau nu.

Am încercat să menţin un echilibru între ascultare şi vorbire, deşi balanţă s-a înclinat către.. îţi imaginezi care rol.

Psihologul din mine :

De fapt, adevăratul motiv pentru care m-am aflat acolo a fost acela de a-mi…. evalua nivelul anxietăţii sociale comparativ cu cea din trecut, acolo.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Rolul culorii în mediile pentru promovarea sănătății 1

Sursa imaginii: https://www.pexels.com/photo/abstract-painting-1595649/ Puțină biologie… teoria fără de care practica nu ar fi posibilă Culoarea este o parte a prcesului percepției din mediul înconjurător în funcţie de diferenţele de lungimi de undă ale luminii. Culoarea este percepută de ochi și interpretată de creier. Perceperea culorii este un proces complicat care implică atributele sursei de lumină, textura suprafețelor și interpretări neurologice. Lumina se reflectă pe suprafețe și transmite un răspuns electrochimic la ochi, care se traduce în culoare în creier. Sunt suprafețe colorate diferite separate printr-un model diferit de semnale neuronale care sunt generate de receptorii de culoare din retina ochiului. Culoarea este un factor fundamental în designul de mediu. Oamenii consideră adesea răspunsul la culoare ca fiind instinctiv și simplu, dar implică o interacțiune foarte complexă între lumina, ochi și creier. Rolul culorii este important nu doar pentru că influenţează

Cine ești, cine sunt?

Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi despre asta. Pentru un timp oamenii fac parte constitutiv ă din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale. Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează atunci viețile voastre interioare coexstă.... un timp. Dacă timpurile voastre se sincronizează atunci viețile voastre interiare coexstă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar. Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși? \

Decizia

Vin uneori momentele Acelea .... Acelea, le ştim cu toţii.Pot fi chiar toate, de ce nu? Atunci când sim ţi nu ştiu ce în stomac şi devine şi mai clară relaţia dintre minte şi corp. Atunci când luarea unei decizii se impune cu desăvârşire. Nu suportă amânare, fie şi subiectiv (de fapt, de cele mai multe ori mai întâi subiectiv). O răscruce nu de vânturi, ci de gânduri se prezintă în faţa ochilor ş i a minţii, de fapt în faţa fiinţei pe de-a-ntregul. O răscruce cu toată ambivalenţa ei de 2 c ă i sau mai multe. Să rămâi pe loc sau să înaintezi şi-n ce fel ? Ce să faci ? Sa î ncepi cu conceptualizarea rămasului pe loc şi a înaint ării şi implica ţii sau s ă r ă mai indiferent (la tine însuți )? Acestea sunt întrebările.

Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

Faceți căutări pe acest blog

Like!