Treceți la conținutul principal

Like!

Ce spune genul de muzică preferat despre tine ?




Eşti fan(ă)  a(l) muzicii hard rock sau al muzicii pop, de exemplu ?
Te-ai gândit că ar putea playlist-ul tău să ofere informaţii despre personalitatea ta ?
Au făcut-o unii cercetători psihologi (cum altfel ?) si au arătat că da.

Un grup de psihologi de la Universitatea din Cambridge au împărțit cei 4000 de participanți la cercetare în două grupuri:

·        cei cărora le plac regulile și ordinea
si
·        cei care sunt ghidați de emoții

Si ce crezi ?

Cercetătorii au arătat că cei care sunt mai buni în înţelegerea sentimentelor altora preferă muzică relaxantă cum ar fi soft rock (dar nu numai), în timp ce aceia care se concentrează asupra detaliilor minore tind să asculte muzică mai complexă din punct de vedere tehnic, cum ar fi jazz.

Participanţii cu o tendinţa mai mare către gândirea logică au preferat muzică intensă, maniacală, care include piese punk rock şi alte piese heavy rock şi muzică clasică şi jazz.

Este posibil să fie un amestec de ambele stiluri de gândire, ceea ce ar însemna „echilibru”.

O altă cercetare pe acelaşi subiect realizată de psihologii  Jason Rentfrow şi Sam Gosling sugerează că a cunoaşte tipul de muzică preferat poate duce la predicţii surprinzător de exacte despre personalitatea ta .

Astfel incat

Extravertii tind să caute melodii cu linii de bas, iar aceia care agreează stiluri mai complexe, cum ar fi jazz şi muzică clasică tind să fie mai creativi şi au scoruri la IQ mai mari .

Care ar fi profilul unui rocker (spre surprinderea ta/ poate si a mea, nu include agresivitate), dar pentru indie, pop, rap,  dance etc. ?

Mai multe, mai jos.

Aici poti afla stilul care te caracterizeaza (in caz ca ai dubii) si mai mult de atat.


http://www.telegraph.co.uk/news/2016/04/07/what-does-your-music-taste-say-about-your-personality-researcher/




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Rolul culorii în mediile pentru promovarea sănătății 1

  Sursa imaginii: https://www.pexels.com/photo/abstract-painting-1595649/ Puțină biologie… teoria fără de care practica nu ar fi posibilă Culoarea este o parte a prcesului percepției din mediul înconjurător în funcţie de diferenţele de lungimi de undă ale luminii. Culoarea este percepută de ochi și interpretată de creier. Perceperea culorii este un proces complicat care implică atributele sursei de lumină, textura suprafețelor și interpretări neurologice. Lumina se reflectă pe suprafețe și transmite un răspuns electrochimic la ochi, care se traduce în culoare în creier. Sunt suprafețe colorate diferite separate printr-un model diferit de semnale neuronale care sunt generate de receptorii de culoare din retina ochiului. Culoarea este un factor fundamental în designul de mediu. Oamenii consideră adesea răspunsul la culoare ca fiind instinctiv și simplu, dar implică o interacțiune foarte complexă între lumina, ochi și creier. Rolul culorii este important nu doar pentru că influenţează

Cine ești, cine sunt?

Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi  despre asta. Pentru un timp oamenii fac parte constitutiv ă  din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale.  Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează  atunci viețile voastre interioare coexstă.... un timp.  Dacă timpurile voastre se sincronizează  atunci viețile voastre interiare coexstă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar.  Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși? \

Decizia

Vin uneori momentele Acelea .... Acelea, le ştim cu toţii.Pot fi chiar toate, de ce nu?  Atunci când sim ţi  nu ştiu ce în stomac şi devine şi mai clară relaţia dintre minte şi corp.  Atunci când luarea unei decizii se impune cu desăvârşire. Nu suportă amânare, fie şi subiectiv (de fapt, de cele mai multe ori mai întâi subiectiv). O răscruce nu de vânturi, ci de gânduri se prezintă în faţa ochilor  ş i a minţii, de fapt în faţa fiinţei pe de-a-ntregul. O răscruce cu toată ambivalenţa ei de 2 c ă i sau mai multe. Să rămâi pe loc sau să înaintezi şi-n ce fel ? Ce să faci ? Sa  î ncepi cu conceptualizarea  rămasului pe loc  şi  a  înaint ării  şi implica ţii sau s ă   r ă mai indiferent (la tine  însuți )? Acestea sunt întrebările.