Treceți la conținutul principal

.

.

Ce este umorul ? 2

Cele mai relevante teorii:

è umorul reflectă un set de incongruente cognitive

Astfel că umorul este perceput în momentul de realizare a incongruentei între un concept implicat într-o anumită situaţie şi obiectele reale considerate a fi în relaţie cu conceptul. Întrucât principalul punct al teoriei nu este incongruenta în sine, ci realizarea rezoluţiei (de exemplu, punerea obiectelor în cauză în relaţie reală.

Deci cum procesăm umorul ?

Conform teoriei incongruentei există două etape în procesarea umorului:

-    identificarea unui element (obiect sau eveniment) incongruent (nepotrivit) sau incompatibil cu alte două sau mai multe elemente într-un text sau situaţie

-    relaţionarea elementului incongruent într-un mod coerent cu restul textului/ situatiei, rezolvând incongruenta

Teoria incongruentei este susţinută de studii asupra pacienţilor cu leziuni cerebrale şi modul în care aceştia procesează umorul

è           umorul reduce tensiunile intrapsihice

Freud a privit umorul ca pe o eliberare de tensiunea sexuală sau agresivă. Încadrat în viziunea sa despre mintea inconştientă, umorul şi râsul eliberează tensiunea psihică legată de impulsurile inconştiente, interzise. Considera că exprimarea râsului reduce anxietatea, este plăcută şi sănătoasa.

Efectul principal al umorului consta în a economisi energie afectivă.
Umorul era unul dintre cele mai sănătoase mecanisme de apărare.

Umorul permite menţinerea perspectivei detaşate în fata adversităţii deci  micşoreaza astfel riscul depresiei, anxietăţii şi furiei.

În prezent,  umorul se referă la toate formele de râs, inclusiv glume, stand-up comedy, sitcom-uri de televiziune, satiră politică şi ridicol.
Umorul acum poate fi agresiv şi ostil, precum şi binevoitor şi filozofic.
Umorul implică atât elemente cognitive cât şi emoţionale.
Apare în contexte interpersonale sau poate fi un fenomen pur intrapsihic
(perspectivă amuzată a vieţii, a nu te lua prea în serios). Umorul poate fi o stare (amuzament, veselie, bucurie) sau o trăsătură (simţul umorului).

Ţii minte că vorbeam de dificultatea definirii umorului în Umorul ?

Mai jos se află o abordare mai degrabă filosofică şi…. plină de umor.

“Umorul suprem înseamnă a te transformă tu însuţi în obiectul râsului şi a fi capabil să râzi de tine.”

Desi sunt adepta autoironiei pe care o practic uneori,  totusi este  discutabila privind frecvenţa, situaţiile, “audienta” (tu insuti/celalalt) si efectele lui…. a râde de tine.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Selfie

Social media este expresia exhibiționismului nostru. Imaginea și informațiile de pe de profil se schimbă frecvent parcă încercând o perfectizare absolută a momentului prezent. Mai vedem în viitor...  Poate că și dorința de a comunica într-o lume în care nimeni nu te ascultă (mergi la psiholog, psihoterapeut!) un conținut veridic într-o lume a fake-news-urilor și a anonimatului social (excepțiile fac influencerii, desigur) stă la baza acestui tfenomen. Peste decenii, poate va există cineva genial probabil dintr-un post post n post modernism care va explică ce ni se întâmpla acum dincolo de ”studiile” din psihologie absolut critice  cu convingerea că au dreptate. Un fapt clar este că sfera esteticii a ajuns să joace un rol din ce în ce mai important în lumea de astăzi, modelând fiecare aspect al culturii noastre contemporane și al vieții de zi cu zi, de la practicile noastre de consum, la modul în care folosim internetul și întregul stil de viață. Cuvântul anului din ...

Decizia

Vin uneori momentele Acelea .... Acelea, le ştim cu toţii.Pot fi chiar toate, de ce nu?  Atunci când sim ţi  nu ştiu ce în stomac şi devine şi mai clară relaţia dintre minte şi corp.  Atunci când luarea unei decizii se impune cu desăvârşire. Nu suportă amânare, fie şi subiectiv (de fapt, de cele mai multe ori mai întâi subiectiv). O răscruce nu de vânturi, ci de gânduri se prezintă în faţa ochilor  ş i a minţii, de fapt în faţa fiinţei pe de-a-ntregul. O răscruce cu toată ambivalenţa ei de 2 c ă i sau mai multe. Să rămâi pe loc sau să înaintezi şi-n ce fel ? Ce să faci ? Sa  î ncepi cu conceptualizarea  rămasului pe loc  şi  a  înaint ării  şi implica ţii sau s ă   r ă mai indiferent (la tine  însuți )? Acestea sunt întrebările.

Cine ești, cine sunt?

Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi  despre asta. Pentru un timp oamenii fac parte constitutiv ă  din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale.  Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează  atunci viețile voastre interioare coexstă.... un timp.  Dacă timpurile voastre se sincronizează  atunci viețile voastre interiare coexstă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar.  Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși? \