Treceți la conținutul principal

Like!

Ce este umorul ? 2

Cele mai relevante teorii:

è umorul reflectă un set de incongruente cognitive

Astfel că umorul este perceput în momentul de realizare a incongruentei între un concept implicat într-o anumită situaţie şi obiectele reale considerate a fi în relaţie cu conceptul. Întrucât principalul punct al teoriei nu este incongruenta în sine, ci realizarea rezoluţiei (de exemplu, punerea obiectelor în cauză în relaţie reală.

Deci cum procesăm umorul ?

Conform teoriei incongruentei există două etape în procesarea umorului:

-    identificarea unui element (obiect sau eveniment) incongruent (nepotrivit) sau incompatibil cu alte două sau mai multe elemente într-un text sau situaţie

-    relaţionarea elementului incongruent într-un mod coerent cu restul textului/ situatiei, rezolvând incongruenta

Teoria incongruentei este susţinută de studii asupra pacienţilor cu leziuni cerebrale şi modul în care aceştia procesează umorul

è           umorul reduce tensiunile intrapsihice

Freud a privit umorul ca pe o eliberare de tensiunea sexuală sau agresivă. Încadrat în viziunea sa despre mintea inconştientă, umorul şi râsul eliberează tensiunea psihică legată de impulsurile inconştiente, interzise. Considera că exprimarea râsului reduce anxietatea, este plăcută şi sănătoasa.

Efectul principal al umorului consta în a economisi energie afectivă.
Umorul era unul dintre cele mai sănătoase mecanisme de apărare.

Umorul permite menţinerea perspectivei detaşate în fata adversităţii deci  micşoreaza astfel riscul depresiei, anxietăţii şi furiei.

În prezent,  umorul se referă la toate formele de râs, inclusiv glume, stand-up comedy, sitcom-uri de televiziune, satiră politică şi ridicol.
Umorul acum poate fi agresiv şi ostil, precum şi binevoitor şi filozofic.
Umorul implică atât elemente cognitive cât şi emoţionale.
Apare în contexte interpersonale sau poate fi un fenomen pur intrapsihic
(perspectivă amuzată a vieţii, a nu te lua prea în serios). Umorul poate fi o stare (amuzament, veselie, bucurie) sau o trăsătură (simţul umorului).

Ţii minte că vorbeam de dificultatea definirii umorului în Umorul ?

Mai jos se află o abordare mai degrabă filosofică şi…. plină de umor.

“Umorul suprem înseamnă a te transformă tu însuţi în obiectul râsului şi a fi capabil să râzi de tine.”

Desi sunt adepta autoironiei pe care o practic uneori,  totusi este  discutabila privind frecvenţa, situaţiile, “audienta” (tu insuti/celalalt) si efectele lui…. a râde de tine.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Rolul culorii în mediile pentru promovarea sănătății 1

  Sursa imaginii: https://www.pexels.com/photo/abstract-painting-1595649/ Puțină biologie… teoria fără de care practica nu ar fi posibilă Culoarea este o parte a prcesului percepției din mediul înconjurător în funcţie de diferenţele de lungimi de undă ale luminii. Culoarea este percepută de ochi și interpretată de creier. Perceperea culorii este un proces complicat care implică atributele sursei de lumină, textura suprafețelor și interpretări neurologice. Lumina se reflectă pe suprafețe și transmite un răspuns electrochimic la ochi, care se traduce în culoare în creier. Sunt suprafețe colorate diferite separate printr-un model diferit de semnale neuronale care sunt generate de receptorii de culoare din retina ochiului. Culoarea este un factor fundamental în designul de mediu. Oamenii consideră adesea răspunsul la culoare ca fiind instinctiv și simplu, dar implică o interacțiune foarte complexă între lumina, ochi și creier. Rolul culorii este important nu doar pentru că influenţează

Cine ești, cine sunt?

Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi  despre asta. Pentru un timp oamenii fac parte constitutiv ă  din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale.  Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează  atunci viețile voastre interioare coexstă.... un timp.  Dacă timpurile voastre se sincronizează  atunci viețile voastre interiare coexstă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar.  Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși? \

Decizia

Vin uneori momentele Acelea .... Acelea, le ştim cu toţii.Pot fi chiar toate, de ce nu?  Atunci când sim ţi  nu ştiu ce în stomac şi devine şi mai clară relaţia dintre minte şi corp.  Atunci când luarea unei decizii se impune cu desăvârşire. Nu suportă amânare, fie şi subiectiv (de fapt, de cele mai multe ori mai întâi subiectiv). O răscruce nu de vânturi, ci de gânduri se prezintă în faţa ochilor  ş i a minţii, de fapt în faţa fiinţei pe de-a-ntregul. O răscruce cu toată ambivalenţa ei de 2 c ă i sau mai multe. Să rămâi pe loc sau să înaintezi şi-n ce fel ? Ce să faci ? Sa  î ncepi cu conceptualizarea  rămasului pe loc  şi  a  înaint ării  şi implica ţii sau s ă   r ă mai indiferent (la tine  însuți )? Acestea sunt întrebările.