Ce este umorul ? 1

Să începem cu începutul. De fapt am început demult cu Umorul. Atunci să reîncepem cu un altfel de început, cu cel al definirilor deloc plictisitoare pentru că vorbim despre umor.

Dex- ul ne-ar putea oferi câteva variante de a-l defini, însă el oricum ar rămâne destul de vag conceptual. Oricum cercetătorii prea mult nu au ce face cu definiţiile din Dex.

Ei au nevoie de o definiţie conceptuală şi mai mult decât atât, operaţională.

De-a lungul timpului (din antichitate) s-au încercat mai multe modalităţi de a defini umorul, ajungându-se în prezent la concluzia că este un concept multifaţetat şi complex.

Cum ai defini umorul ?

Deşi, în mod esenţial, umorul este perceput ca un tip de joc mental care implică o atitudine neserioasă a evenimentelor şi ideilor, R. Martin (despre care vorbeam în Umorul) afirmă că umorul îndeplineşte mai multe funcţii “serioase”, sociale, cognitive şi emoţionale.

Te-ai putea întreba, cum au făcut-o şi el şi colaboratorii săi, şi eu (mai ţii minte în Umorul ?):

-        care sunt procesele mentale implicate în a înţelege gluma sau a percepe ceva că fiind amuzant?

-        cum este umorul procesat de creier şi ce efecte are asupra corpului ?

-        de ce radem ca răspuns la un stimul amuzant ?

-        de ce este umorul atât de plăcut?

-        ce rol are umorul în interacţiunile cu ceilalţi?

-        este un bun simţ al umorului benefic pentru sănătatea fizică şi mentală?

-        întotdeauna umorul este benefic?

Termenul "umor" îşi are originea în teoria clasică greacă a celor patru umori sau fluide corporale (sânge, flegmă, bilă neagră, bilă galbenă), despre care s-a gândit că ar influenţa toate aspectele legate de funcţiile fizice şi psihice.

Acesta a evoluat într-o conotaţie de spiritualitate, amuzament, şi râs deşi nu neapărat într-un sens binevoitor.

Apoi, s-a făcut distincţia între alte fenomene legate de râs:

•        spiritualitate

•        comedie

•        sarcasm

•        ironie

•        satiră

•        ridicol

şi umor.

În acest caz umorul însemna a fi simpatic, tolerant şi binevoitor în amuzamentul faţă de imperfecţiunile lumii.

Primii care au menţionat umorul în puţine lucrări (chiar câteva) au fost filosofii, desigur. Cine altcineva în anticitate ?

Surprinzător poate fi modul negativ prin care cei mai mulţi filosofi au făcut referire la umor . Comentariile filosofice cu privire la râs şi umor s-au axat pe râsul dispreţuitor sau batjocoritor sau care conferă putere celor care râd de oameni, mai degrabă decât pe comedie, spirit sau glume.

Platon

Râsul la comedii este o formă de maliţiozitate pe care o defineşte

în termenii sadismului.

În comedie spectatorii obţin plăcere din nefericirea altora exprimată prin ignoranţa sau infirmitate.

Aristotel

Umorul este benefic atunci când există cu moderaţie.

R. Descartes

Ar putea fi potrivit în anumite situaţii.