Treceți la conținutul principal

Like!

Mentalitatea de iarnă

 


Majoritatea oamenilor nu realizează că convingerile lor despre iarnă sunt doar subiective. Ei simt că nu pot face nimic în privința asta.

-2, -6,-10 grade celsius, nopți lungi și zile prea scurte. Te întrebi cum poți supraviețui pozitiv și cât va mai dura iarna asta diabolică?

Dar în Norvegia cum crezi că este viața?

În calitate de psiholog al sănătății, scopul lui Kari Leibowitz a fost să înțeleagă modurile în care cetățenii din Tromsø au făcut față lungii „nopți polare” . În multe țări, se crede că zilele scurte de iarnă provoacă letargie și dispoziție scăzută, ducând la „tulburări afective sezoniere” (SAD).

Uneori se presupune că aceasta are o bază pur biologică – nivelurile de neurotransmițători care reglează starea de spirit, cum ar fi serotonina, sunt în general mai scăzute iarna decât vara.

Un studiu a sugerat că persoanele cu personalități mai nevrotice (nevrotism mai crescut) sunt deosebit de susceptibile la dispozițiile scăzute iarnă. SAD este adesea tratata folosind medicamente antidepresive standard, precum și psihoterapii.

În perioadele cele mai întunecate ale nopții polare, Tromsø, un oraș din nordul Norvegiei, primește doar două până la trei ore de lumina soarelui, care strălucește spre cer. Cu toate acestea, locuitorii săi nu au SAD la care te-ai putea aștepta de la un oraș aruncat în întuneric.

Un alt studiu realizat de May Trude Johnsen de la Universitatea din Tromsø a constatat că bunăstarea cetățenilor abia s-a schimbat de-a lungul anului. Somnul lor a fost puțin mai tulburat fără ritmul zilnic al soarelui, dar nu au raportat o creștere a suferinței mentale în timpul iernii.

Deci care este secretul lor? Dintre numeroasele explicații potențiale, munca lui Leibowitz sugerează că o componentă vitală poate fi o anumită „mentalitate” care îi înarmează pe cetățeni împotriva stresului lungii nopți polare.

Zeci de ani de cercetări anterioare arată că încadrarea mentală (mind framing) a evenimentelor stresante poate influența puternic modul în care suntem afectați de acestea. Oamenii care văd evenimentele stresante ca „provocări”, cu o oportunitate de a învăța și de a se adapta, tind să facă față mult mai bine decât cei care se concentrează mai mult pe aspectele amenințătoare. Aceste diferențe de mentalitate influențează nu numai starea de spirit a oamenilor, ci și răspunsurile fiziologice ale acestora, cum ar fi modificările tensiunii arteriale și ale ritmului cardiac.

Pentru a testa dacă o diferență de perspectivă ar putea explica și rezistența locuitorilor din Tromsø, Leibowitz a conceput „scala mentalității de iarnă” prin care le-a cerut participanților să evalueze cât de mult sunt de acord sau dezacord cu afirmații precum

- Există multe lucruri de care să te bucuri de iarnă

- Iubesc confortul lunilor de iarnă
- Iarna aduce multe schimbări sezoniere minunate
- Iarna este plictisitoare
- Iarna este o perioadă limită a anului
- Există multe lucruri care să nu le placă la iarnă

Și

A descoperit că răspunsurile participanților le preziceau bunăstarea în următoarele luni; cu cât au văzut iarna ca pe o oportunitate interesantă de a se bucura de un climat glaciar, cu atât s-au descurcat mai bine, cu niveluri ridicate de satisfacție în viață și sănătate mintală generală.

Deci nu uita ca majoritatea oamenilor nu realizează că convingerile lor despre iarnă sunt doar subiective. Ei simt că nu pot face nimic în privința asta, sar sunt doar convingeri subiective.

Informațiile de mai sus se aplică mai degrabă  populației generale, nu și persoanelor cu diferite afecțiuni ale sănătății.

Până atunci, vezi cum faci cu frigul și cu gândurile despre frig!


Sursa imaginii: https://www.visitnorway.com/listings/the-polar-museum/127034/

https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0140673602117375

https://journals.plos.org/plosone/article?id=10.1371/journal.pone.0239033https://link.springer.com/article/10.1186/1471-244X-12-225

https://link.springer.com/article/10.1186/1471-244X-12-225

https://psycnet.apa.org/doiLanding?doi=10.1037%2F0022-3514.65.2.248

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/24364682/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/24364682/








Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Rolul culorii în mediile pentru promovarea sănătății 1

  Sursa imaginii: https://www.pexels.com/photo/abstract-painting-1595649/ Puțină biologie… teoria fără de care practica nu ar fi posibilă Culoarea este o parte a prcesului percepției din mediul înconjurător în funcţie de diferenţele de lungimi de undă ale luminii. Culoarea este percepută de ochi și interpretată de creier. Perceperea culorii este un proces complicat care implică atributele sursei de lumină, textura suprafețelor și interpretări neurologice. Lumina se reflectă pe suprafețe și transmite un răspuns electrochimic la ochi, care se traduce în culoare în creier. Sunt suprafețe colorate diferite separate printr-un model diferit de semnale neuronale care sunt generate de receptorii de culoare din retina ochiului. Culoarea este un factor fundamental în designul de mediu. Oamenii consideră adesea răspunsul la culoare ca fiind instinctiv și simplu, dar implică o interacțiune foarte complexă între lumina, ochi și creier. Rolul culorii este important nu doar pentru că influenţează

Cine ești, cine sunt?

Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi  despre asta. Pentru un timp oamenii fac parte constitutiv ă  din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale.  Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează  atunci viețile voastre interioare coexstă.... un timp.  Dacă timpurile voastre se sincronizează  atunci viețile voastre interiare coexstă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar.  Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși? \

Decizia

Vin uneori momentele Acelea .... Acelea, le ştim cu toţii.Pot fi chiar toate, de ce nu?  Atunci când sim ţi  nu ştiu ce în stomac şi devine şi mai clară relaţia dintre minte şi corp.  Atunci când luarea unei decizii se impune cu desăvârşire. Nu suportă amânare, fie şi subiectiv (de fapt, de cele mai multe ori mai întâi subiectiv). O răscruce nu de vânturi, ci de gânduri se prezintă în faţa ochilor  ş i a minţii, de fapt în faţa fiinţei pe de-a-ntregul. O răscruce cu toată ambivalenţa ei de 2 c ă i sau mai multe. Să rămâi pe loc sau să înaintezi şi-n ce fel ? Ce să faci ? Sa  î ncepi cu conceptualizarea  rămasului pe loc  şi  a  înaint ării  şi implica ţii sau s ă   r ă mai indiferent (la tine  însuți )? Acestea sunt întrebările.