Nu scriu și nu am să scriu având ca prim obiectiv numărul colosal de vizualizări. Bine-nțeles că nu mă deranjează să fiu citită, dar nu-mi imaginez cozi interminabile de oameni ahtia ți să-mi citească articolele și însemnările. De ce? Pentru ca nu așa funcționează lumea. Nu consider vizibilitatea un indicator al calității materialului și sincer, nici nu este . Nu scriu pentru toată lumea, ci doar pentru cei care (mă)-nțeleg, își propun să înțeleagă ceva nemediatizat, nu foarte familiar, să se reflecte. În primul rând scriu pentru mine, dar nu într-un mod grotesc de egocentric. Altfel spus, nu scriu „la comandă” și nici după rețete prestabilite. Nu din orgoliu. Din respect pentru scoarța-mi cerebrală. În scris nu există rețete sau dacă da, puțin, în funcție de subiect și în funcție de cine își exprimă părerea. Încearcă să fii cât mai liber și cât se poate de personal. Nu vreau să mă las prinsă în capcan a „click b i te” sau a numărului limită de caractere dintr-un te
Cititorule, aici găsești noutăți din cercetarea sănătății mintale, fotografie proprie și impresii din călătorii.