Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

Mihaela · Clipo Ora 9 a.m. Ies din casă în căutarea de aer proaspăt şi trăiri minuscule, dar memorabile şi de ..nu mai ştiu ce. Am plecat într-o călătorie atipică. Ce a făcut-o atipică? Durata de o zi. N-am mai numit până acum călătorie o plecare de o zi. Conţinutul a ce a fost să fie, subiectiv desigur, s ridicat-o în rang. În esenţă, nimic deosebit. Câteva sălcii, clipocit de ape, urcat şi bineînţeles coborât pe nişte platforme de asfalt, flor ă  şi bărci inutilizabile momentan. Nu m-a impresionat negativ prea tare aparen ţ a dezolantă de tărâm părăsit a parcului aproape pustiu. Eu voiajam interior. Mi-am exersat abilitatea de a percepe/simţi, descoperi în experienţele simple, aproape comune calea regală pentru bucurie susţinută. Am facut-o şi aşa a fost. Mi-am schimbat perspectiva. Fondul sonor de clipocit de ape şi olfacţia saturată de alge şi m â l acvatic mi-au activat senzorialitatea în "conceptualizarea" acestei zile.

Ceea ce cultura noastră nu reușește, susține Van der Kolk, psihiatru și autor, este a integra  aspectul fizic cu infrastructura psihomoțională a experienței - un eșec care se exntinde de la metodele  clinice de tratare a traumelor la sistemul  educațional. (Acum mai bine de o jumătate de secol, Aldous Huxley a scris frumos despre nevoia unui sistem integrat de educație minte-corp. Învățământul, notează Van der Kolk, tinde să angajeze mai degrabă de capacitățile cognitive ale minții decât sistemul de angajament emoțional corporal , ceea ce înseamnă un model incomplet de experiență umană. „ În ciuda efectelor bine documentate ale furiei, fricii și anxietății asupra abilității de a raționa, multe programe educaționale continuă să ignore necesitatea de a angaja sistemul de siguranță al creierului înainte de a încerca să promoveze noi moduri de gândire. Ultimele lucruri care trebuie eliminate din programele școlare sunt cor, educație fizică,  și orice altceva care implic